E imposibil să nu devii altcineva

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
E imposibil să nu devii altcineva jpeg

Cît de rău a fost? Depinde de indicatorii la care ne uităm. La mijloc de martie 2020 ne-a fost clar că vom pierde cel puțin 200.000 de euro din veniturile anuale, pentru că nu mai putem organiza evenimente. Ne-a fost la fel de clar că planurile de-a ieși mai des prin țară nu mai sînt fezabile. Pe de altă parte, ne-am dat seama că e cel mai bun moment pentru a ne îndeplini misiunea. Pentru a demonstra că avem o cultură organizațională solidă, care va putea oferi sprijin echipei și care va putea să transforme frica în curiozitate. Dacă nu știm ce urmează, oare nu poate urma ceva bun?

Nu e o întrebare nouă pentru noi. Cînd am pornit DoR în 2009, nu ne era frică. Nu știam ce facem, dar știam că nu ne ascundem după o rețetă, pentru că rețeta nu exista. Nu trebuia să fie „cumva”. Nu trebuia să fie „așa”. Nu trebuia să ne citească „cineva”. Era suficient să fie. Visam pe atunci, și eu, și colegii mei, la o altă formă de a relaționa: cu scopul muncii, cu produsul pe care ai ales să-l faci, cu echipa, cu colaboratorii, cu comunitatea de cititori. Pandemia a fost oportunitatea de a ne reînnoi aceste promisiuni.

Cu toate minusurile și amenințările – mai ales la buget –, n-am avut nici un dubiu că scopul nostru rămîne să spunem povești care să sprijine oamenii și organizațiile să devină mai buni/bune. Ce-am făcut încă din vara trecută e să adăugăm muncii noastre o misiune și mai precisă pînă la finalul lui 2021: de a fi ghid și sprijin pentru cum navigăm prin reconstrucția post-COVID-19.

Am luat însă și decizii ferme de business. La începutul lui 2020 tipăream 5.500 de exemplare din DoR la fiecare trei luni; returul era de 300-400 pe număr. În carantină, numărul de primăvară a rămas prin depozite și librării și ne-am dat seama cît de vulnerabil e modelul. Toate aceste realități ne-au reașezat prioritățile: am renunțat la abonamentul care include revista tipărită și am decis să ne concentrăm pe abonamente digitale. Am păstrat revista tipărită – care rămîne esența a ce facem –, dar ea poate fi cumpărat acum doar individual. Odată cu expirarea abonamentelor de print, tirajul s-a stabilizat în jur de 3.500.

N-am îndeplinit totuși majoritatea țintelor, ba chiar le-am depășit. Am publicat un număr record de povești, am crescut traficul pe dor.ro, am creat produse noi – newsletter-ul zilnic Concentrat, care ajunge la peste 10.000 de oameni –, am mutat evenimentele pentru comunitatea noastră pe Zoom, iar pariul pe care l-am făcut accelerînd transformarea digitală a dat roade: am crescut comunitatea de la 2.250 de oameni, unde era la începutul toamnei, la peste 5.000 la început de 2021.

Cu toate astea, au fost multe seri în care am venit acasă și m-am prăbușit direct în pat. Îmi simțeam corpul greu, mă dureau ochii, lucram de la 6 dimineața la 10 seara și tot nu părea suficient. În acele momente încercam să-i explic prietenei mele suma de stări emoționale conflictuale: furie neputincioasă, negociere cu pandemia („Hai că va veni un vaccin și va fi altfel”), tristețe adîncă („Cuvîntul anului trebuia să fie siguranță”), dar și momente de acceptare, în care reușeam să-mi reamintesc că a trăi fiecare zi e singurul control disponibil.

Mă uitam însă la cifre și știam că nu avem cum să începem 2021 cu aceeași echipă, pentru că nu ne permiteam. Din păcate, nici n-am reușit. Cam o treime au devenit, din angajați, colaboratori, ceea ce pe unii i-a îndreptat către alte job-uri, mai sigure. Mi-ar fi plăcut ca realitatea să fie altfel, s-o pot influența să fie altfel. N-am reușit, și mă doare. Resimt în continuare tensiunea creată de nevoia de siguranță și mi-am propus să fac tot ce pot ca acest gînd să nu ne amorțească puterea de a visa și de a crea, și ea o mică formă de control asupra a ceea ce ni se întîmplă.

Venim dintr-un an în care o pandemie ne-a arătat ce adversar de temut e haosul și am intrat într-unul în care ne uităm la un vaccin ca la o salvare. Riscul, cum scrie Ivan Krastev, e să ne apuce o pandemie de nostalgie, o dorință de a ne regăsi cum ne-am lăsat pe malul lui martie 2020. O întoarcere e imposibilă: trecutul e o țară străină, iar noi nu mai sîntem aceiași. Pînă la urmă, pandemia ne-a dat o șansă. Ne-a spus că nu mai sînt reguli, că nu mai sînt așteptări, că putem lua decizii curajoase: de a opri, de a pune deoparte, dar și de a lansa, de a încerca, de a „rata”. Pentru mine, perspectiva „ratării” a rămas cea mai atractivă, pentru că adevărata creativitate înseamnă „ratare” peste „ratare” peste „ratare”. Pun „ratarea” în ghilimele, pentru că sînt puține decizii fără cale de întoarcere, puține „ratări” finale, deși tratăm adesea momentele de parcă așa ar fi.

Elena Ferrante spune, în Viața mincinoasă a adulților, că ar vrea să nu crească, să nu trebuiască să mintă și mai ales să se mintă pe sine așa cum fac adulții, ca să poată trece prin viață. Dar să crești, să mergi înainte nu e o alegere. E un dat. „E imposibil să te oprești din a crește”, scrie Ferrante. Însă cum crești și cum creezi și răspunzi unei crize e o alegere.

Cristian Lupșa este unul dintre fondatorii revistei DoR.

Foto: Decât o Revistă

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.