„După mii de tăieri, coada cîinelui nu mai creşte, ca să se agaţe în mărăcini“ – dialog cu Florin IARU

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
„După mii de tăieri, coada cîinelui nu mai creşte, ca să se agaţe în mărăcini“ – dialog cu Florin IARU jpeg

Are scriitorul român stimă de sine sau e plin de complexe?

Fir-ai a naibii de întrebare (asta chiar că sună ca Fir-ai al naibii, Majestate!)! Deși tentația e mare să spun că subiectul e cu fundul în două luntri, convingerea mea e că, de regulă, scriitorul român e scufundat în, năclăit de complexe. Ceea ce vedem la suprafață e doar o mască orgolioasă a unei întîmplări nefericite din copilărie. Scriitorul „român“ pleacă la drum cu un mare complex de supe­rio­ri­tate, bazat, în bună măsură, pe incultură și stimă de sine. El crede, la umbra ușii de la baie, că are cel mai falnic, glorios și eficient mădular literar cu putință. Și-l mîngîie, și-l masează, îl pudrează, îi pune fundiță și clopoței. „Mîndru sînt, f…-m-aș!“ – e gata să zică. Ei bine, de îndată ce iese din găoace, din umbrița maternă și protectoare a literaturii române, subiectul nostru descoperă că lumea cea mare are alte organe, mult mai babane, mai făloase și mai celebre. Și mai descoperă ceva, că, în ciuda șarmului propriu, frumusețea și gloria lumii nu-i înțeleg limba. Așa că cade (cacofonia e musai) repede în neagra disperare, iar sinele lui, averea lui cea mai de preț, se fisurează rapid. În contact cu civilizația universală, el, uitatul uitaților, brusc, calcă pe ouă. În clipa în care aude un cuvințel, pe o jumătate de demiton, de minimă, minusculă laudă (în fond, o formalitate politicoasă), viața lui se iluminează. Din clipa aia, confrații lui (români, neapărat) devin cantități neglijabile, băștinașii unei țări nedemne de respect.

Stima de sine ține de vîrstă, de generații? Au ăștia mici mai mult self-esteem decît noi?

Dacă ar fi fost așa, lumea ar fi devenit mai bună. Gîndește-te că au trecut cam 40.000 de generații de la începuturile civilizației. Toate generațiile cred că vor fi mai bune, mai inteligente, mai nobile și mai eficiente decît cele anterioare. Și? Afurisita de istorie dovedește (cu puterea faptelor) că, după ce trec douăzeci de ani, noile generații devin hulitele vechi generații. Fără excepție. Cînd ești tînăr crezi că vei dărîma munții. Unu’ la un miliard reușește asta, dar, oricum, nu neapărat scriitorii, ci dictatorii și războinicii. E anormală această dorință? Nu, ba, mai rău, ar fi tragic dacă această speranță idioată ar lipsi din mințile tinere. Însă perspectiva are două componente: cea a grupului care vrea puterea și cea a grupului care vrea să păstreze puterea. În timp ce „bătrînii“ se arată, uneori impudic, în goala lor identitate, tinerii sînt îmbrăcați în aburul fantomatic al grupului. Pentru ei vorbesc cîțiva purtători de cuvînt: speranța, necunoașterea și ipocrizia. Nu-ți face iluzii: șmecherii sînt șmecheri, hoții sînt hoți, iar ipocriții sînt ipocriți – din clipa în care creierul lor și-a încheiat evoluția – de la cele mai mici vîrste. Orice generație își are regimentele ei de Coriolani Drăgănești. Și am constatat asta pe pielea mea, în ultimii 40 de ani, de multe ori. Ultimul caz e foarte recent: o persoană foarte tînără, la început de drum, a crezut că tinerețea e un motiv necesar și suficient pentru a minți și a manipula – dar, atenție, fără să aibă nici o clipă impresia că ar comite un fals. În general, ca să fiu clar, cu cît știi mai puțin, cu cît ai mai puține îndoieli (să le spun „dileme“?), cu atît ai mai multă considerație pentru propria persoană. Ei, și nu trece mult timp și vine batalionul de juveți care te belește.

Care ar fi diferența între stima de sine și tupeu? Stima de sine e o chestiune de bun-simț, în fond?

Of, in my beginning is my end, asta-i întrebarea care-și înghite coada. Am să încerc un răspuns mai ocolit. Poți fi convins că ești cu stea în frunte, poți fi convins că ce ai spus e clar, definitiv și irefutabil. Însă enunțul și credința asta trebuie sprijinite de o psihologie specială. Or, oamenii pot fi timizi, introvertiți, nefericiți, fără șansă. Tupeu poate avea oricine. Chiar și învinsul Cambronne, care nu a mai putut lansa la adresa adversarului decît clasicul „Merde!“. Ce tupeu admirabil, învinsul care îi dă cu tifla învingătorului. Dar, așa cum pui întrebarea și cum înțeleg eu, tupeul românesc e doar ce spuneai mai sus, expresia unui vid plin de sine. Niciodată golul nu a sunat mai tare!

Poporul acesta are probleme legate de încrederea în forțele proprii? Care ar fi ele?

Da, din istorie. Am să spun că „poporul“ (adică ceva ce nu există în mod real, ci indivizii care compun poporul) are cea mai adîncă sau corectă înțelegere a evoluției și supraviețuirii pe aceste meleaguri. Spre deosebire de alte neamuri și etnii sinucigașe, românii știu că datoria lor de căpetenie e să supraviețuiască. În orice condiții. De sute de ani, tot felul de iluminați duc poporul cu zăhărelul, spre El Dorado. De aia, încrederea „în forțele proprii“ s-a modificat genetic. După mii de tăieri, coada cîinelui nu mai crește, ca să se agațe în mărăcini. Încrederea de care vorbești e (tot de sute de ani) „Pupă-l în bot și papă-i tot!“, adică „Las’ că trec și ăștia, noi să fim sănătoși!“ 

Florin Iaru este scriitor.

a consemnat Adina POPESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.