Am primit scrisoarea ta azi dimineaţă. O să-ţi răspund din punctul meu de vedere, iar Elaine, desigur, din al ei. 

În primul rînd, dacă te-ai îndrăgostit, ăsta e un lucru bun, e probabil cel mai bun lucru care i se poate întîmpla cuiva. Nu lăsa pe nimeni să-l facă să pară neimportant sau frivol.

În al doilea rînd, există mai multe tipuri de iubire. Tipul egoist, răutăcios, avar, egocentric, care foloseşte iubirea ca să-şi dea sieşi importanţă. Acesta este tipul urît şi dăunător. Celălalt e o izbucnire a tot ce e mai bun în tine – tandreţea, cumpătarea şi respectul – nu doar respectul social faţă de bunele maniere, ci respectul mai mare, care înseamnă recunoaşterea unei alte persoane drept unică şi preţioasă. Primul tip de iubire te poate îmbolnăvi, umili şi slăbi, dar al doilea poate declanşa în tine putere şi curaj şi bunătate, ba chiar şi o înţelepciune pe care nici nu ştiai că o ai. 

Spui că nu-i îndrăgosteală de puşti. Dacă ai sentimente atît de profunde, sigur că nu e îndrăgosteală de puşti.     

Dar nu cred că m-ai întrebat ce simţi tu. Ştii asta mai bine ca oricine. De fapt, tu m-ai rugat să-ţi spun ce să faci – iar la capitolul ăsta chiar pot să te ajut.

Fii mîndru de iubirea ta, bucură-te şi fii recunoscător pentru asta.

Obiectul iubirii e cel mai bun şi cel mai frumos. Încearcă să-i fii la înălţime.

Dacă iubeşti pe cineva, nu există absolut nici un pericol în a i-o spune – trebuie doar să ştii că unii oameni sînt foarte timizi şi că uneori mărturisirea trebuie să ia în considerare această timiditate.

Fetele au un fel al lor de-a şti sau de a simţi ce simţi tu, dar în general le place s-o şi audă.

Se întîmplă uneori să nu ţi se răspundă, pentru un motiv sau altul, la ceea ce simţi – dar asta nu face ca sentimentele tale să fie mai puţin preţioase şi bune. 

În sfîrşit, ştiu ce simţi pentru că şi eu am aceleaşi sentimente şi mă bucur că le ai şi tu. Ne bucurăm s-o cunoaştem pe Susan. Va fi binevenită la noi. Dar Elaine o să facă o mie de pregătiri pentru că aşa se obişnuieşte la ea acasă şi va fi foarte încîntată. Şi ea ştie cum stă treaba cu dragostea şi poate că ştie să te ajute mai bine decît mine. 

Şi să-ţi fie teamă de eşec. Dacă trebuie să se întîmple, se întîmplă. Important e să nu te grăbeşti. Lucrurile bune aşteaptă. 

Cu dragoste,

Tata 

(Scrisoare trimisă de John Steinbeck fiului său în vîrstă de 14 ani, care îl anunţase, într-o scrisoare primită în aceeaşi zi, că se îndrăgostise, la internat, de o fată pe nume Susan.)

New York, 10 noiembrie 1956