Dragă tata,

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Dragă tata, jpeg

În urmă cu vreo două luni am fost la NEC să-l ascult pe profesorul Marcus Plested vorbind despre receptarea gîndirii lui Toma de Aquino în lumea bizantină, mai exact în contextul disputelor legate de palamism și isihasm în secolul al XIV-lea. După conferință, înainte de cina pe care am luat-o împreună, Andrei Pleșu mi-a zis să facem neapărat un Dosar Dilema veche în amintirea ta. „Gînd la gînd cu bucurie, am răspuns, venisem cu gîndul să vă sugerez același lucru.“ Parcă știa ce aveam în minte.

Zis și făcut, ne-am apucat de treabă, mai exact Matei Pleșu a pus totul pe roate și uite rezultatul. Reține însă contextul: o conferință despre Bizanțul Paleologilor, despre Toma de Aquino și Grigore Palamas, urmată de o cină cu Andrei Pleșu, Petre Guran, Bogdan Tătaru-Cazaban și, evident, Marcus Plested. Eram cinci persoane la o masă cu șase locuri. Locul neocupat ar fi putut fi locul tău. În orice caz, te-ai fi potrivit perfect printre noi. Ai fi fost omul potrivit la locul potrivit.

Pleșu e cam deprimat în ultima vreme. Are și de ce. E incredibil în ce hal am ajuns. Cred că doar tu ai fi putut să ne remontezi moralul, așa cum o făceai și în închisoare prin umorul, optimismul și buna ta dispoziție. Ion Varlam povestește ce impact grozav aveai asupra celorlalți deținuți din infernul de la Salcia, unde ați stat împreună. Avem cîteva poze cu tine și cu Pleșu rîzînd cu poftă, una de la Păltiniș, cînd te-ai văzut cu Noica, și celelalte de la noi de-acasă, cînd erai deja bolnav. Ambele ipostaze sînt semnificative: rîsul ca filozofie de viață și rîsul ca atitudine în fața bolii și a morții.

Sper să-ți placă textele pe care le-am reunit în acest Dosar. Nu le știu încă pe toate, dar am încredere în talentul și ingeniozitatea celor pe care i-am invitat să scrie. M am gîndit că fiecare poate atinge cîte o fațetă a unui aner polytropos, cum este numit Ulise de către Homer. Știi doar că în materie de pietate filială modelul e Telemah. Zicea Pleșu mai demult că, în cazul meu, teoriile lui Freud nu se aplică. Nu-i complexul lui Oedip, ci complexul lui Telemah. Precis în referințe și citate, recomand urbi et orbi cartea lui Massimo Recalcati Le Complexe de Télémaque: Reconstruire la fonction du père (ed. Odile Jacob, 2015).

Nici că se putea mai bine: Palea Dilemma îl omagiază pe Paleos Logos. Mi-e și mie mai simpatic numele revistei de cînd are adjectivul „veche“ în coadă. Simt parcă un aer de familie…

Cu drag,
Toader

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.