Dragă Leo,

Ovid S. CROHMĂLNICEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
Dragă Leo, jpeg

Alex Leo Șerban și Ovid S. Crohmălniceanu au avut un schimb epistolar. Aceasta este una dintre scrisorile trimise în 1996, cînd profesorul locuia la Berlin. Crohmălniceanu avea 75 de ani în momentul scrierii acestei scrisori.

Mulțumesc pentru felicitările cu ocazia aniversării mele. Sînt foarte mișcat că nu m-ai uitat, de altfel primisem cartolina ta și a lui Nina. Din tăieturile de ziar pe care mi le-ai trimis și din Dilema am urmărit cu adevărate palpitații voiajul mirobolant pe care l-ai făcut. M-a bucurat grozav. E exact ceea ce-ți place ție mai mult și un adevărat dar ceresc să-ți vezi împlinite cîteva din visurile tale, s-ar fi zis himerice. Din unele menu-uri, de care pomenești, deduc că ficatul tău s-a restabilit, că nu mai ai nici un motiv de temeri, iată iar o mare bucurie pentru mine.

Leo dragă, te admir, nici nu poți să-ți închipui cît de mult. Din multe motive, și menționez aici doar cîteva. Întîi pentru că ți-ai păstrat în vremurile astea de „tranziție” (atît de împuțite), frăgezimea de invidiat a sufletului, puterea de a face numai ce-ți place ție cu adevărat și a rezista sirenelor, aplicate a te trage către atîtea alte lucruri, pe care persoane mai „chibzuite” s-ar îndrepta.

Te admir și pentru fantastica ta energie. Să colinzi un continent, să te descurci în acea lume necunoscută și fascinantă, să reușești a face atîtea contacte, a pune o încăpățînare cuceritoare în urmărirea „lubies”-urilor tale (vezi episodul cu Vertigo și Positif) – mă cuprinde amețeala! (Adevărat Vertigo!)

Pune-te puțin în pielea mea. Am ajuns să consider o aventură un voiaj cu cîteva metrouri prin Berlin, în căutarea unui anume magazin de mobile. Sînt fericit cînd plouă și am un motiv serios să nu ies din casă, și tu străbați fluierînd orașele americane! Îți admir, deci, și invidiez, tinerețea.

În sfîrșit, admir cum știi să relatezi pe un ton de badinaj (dar nu fără remarci erudite și fine) aventurile tale intelectuale. Ai ajuns o enciclopedie cinematografică pe două picioare și adusă permanent „la zi”. Fiindcă ai amintit de dragostea mea pentru cinema, află că n-am fost pînă acum, la Berlin, decît la un singur film, al lui Ujică. E adevărat însă că înghit două, cel puțin, pe seară, la televizor. Dar ce programe jalnice! La cîteva săptămîni doar cîte ceva memorabil, ieri seară, de pildă, Bresson, Journal dʼun curé de campagne. (Nu-l văzusem pînă acum.) Tot amîn să-mi cumpăr un video și să iau de la bibliotecă o mulțime de filme care merită într-adevăr văzute. Amînarea, cum bănuiești, e legată de motive economice.

Întîi am tot așteptat, o bucată de vreme (lungă), ca soția mea să capete pensia, apoi mi-a apărut înaintea ochilor fantoma unui stipendiu lunar pentru o lucrare științifică, pe care am propus să o realizez împreună cu Profesorul Heitmann. S-a aprobat, mi-ar asigura existența cu oarecare larghețe pe vreo patru ani – nu știu dacă voi mai trăi atît – [Avea să moară, într-adevăr, în mai puțin de patru ani – n.r.], de aici curajul de a ieși din Căminul unde locuiam, de a închiria un apartament foarte frumos, de a-l mobila și de a părăsi și plasa „ajutorului social”. Dar pînă acum n-am încă semnat contractul, au apărut piedici din cauza vîrstei mele (deși era cunoscută la aprobare), asigurările de boală se refuză unor oameni de peste 65 de ani, în fine situația nu e prea roză și pînă nu voi vedea contractul semnat, nu mai am curaj să fac cheltuieli. Mă întreb, ce dracului am venit eu să caut la Berlin și de ce n-am rămas acasă?

Dacă voi porni să fac lucrarea despre Cercul literar din Sibiu și balada germană, am să pot spune că am și eu un rost. Micile succese (colaborările la Europe și la Quinzaine littéraire, o Istorie insolită, transmisă de postul de radio WDR) sînt chemate să mă amăgească un pic că nu vegetez pur și simplu.

M-am bucurat mult de tot de mesajul primit de la Nina. Eram chiar mîhnit că de cînd mă aflu în Occident nu mi-a dat nici un semn de viață. Iată că acum îmi propune să reluăm corespondența cu care a început vechea noastră prietenie. Am o adresă a ei, dar nu știu dacă mai e bună, fiindcă între timp am aflat că s-a căsătorit și, probabil, și-a schimbat locuința. Fii bun, te rog, și scrie-mi care e adresa ei acum.

Într-o epistolă viitoare am să-ți comunic ce-am mai văzut prin Berlin, tot m-ai făcut tu colaborator anonim la Dilema. Ruth și cu mine te sărutăm.

Prof. Dr. M. Cahn (Crohmălniceanu), Berlin, 30.09.96

Croh

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.