Deși e noiembrie, e atît de cald. A trecut ceva vreme și nu am apucat să vorbim despre Greta, încălzirea globală & noua corectitudine politică ce a devenit un fel de nouă ordine mondială. În dimineața aia cețoasă, tot de noiembrie, în care ne-am întîlnit pe străduța cu Sinagoga, aproape de Amzei, m-ai oprit, erai destul de agitat și spuneai ceva despre la figure du perdant magnifique. Uite, vezi, aproape uitasem. Și ne-am fîțîit prin Romană, am băut cafeaua aia la Mac și parcă am mîncat și niște sandvișuri destul de seci undeva la o tonetă de pe lîngă ASE.

Să știi că între timp a apărut un cont de Instagram care ție ți-ar fi plăcut terbil – lovelymarilyn –, un cont pe care mă uit uneori și aștept să apară ca din senin acolo comentariile tale. Chiar acum, în timp ce scriu, ascult In a Manner of Speaking și parcă te aud spunînd că Marilyn nu a fost niciodată o gîscă blondă.

Și uite așa mă întorc în garsoniera ta, dar după o seară de vară, după ce ne plimbaserăm prin Ioanid. Tu aveai niște raiați roșii și o cămașă în dungi și mi-ai povestit ceva despre Bernard Pivot și despre niște glumițe nesărate pe care le făcuse la adresa unei actrițe de vodevil. Să fi fost Elvire Popesco? Mi-ai arătat niște afișe, iar eu am găsit într-o revistă de cinema niște însemnări făcute de tine, cu creionul, despre Melville.

Tot asta făceai și pe plajă la 2 Mai, în dimineața în care parcă te luptai cu soarele, cu valurile, cu mirosul de emulsie Piz Buin și cu Proust. Și atunci aveai un creion în mînă. Ah, și prînzul de la Dinamo – ne certaserăm cu o chelneriță foarte simpatică fiindcă ne servise papanași prăjiți într-o tigaie cu miros de pește. „Și ce vrei, dragă, acum, să chemăm Poliția?“ De multe ori, cînd sînt trist, te aud pe tine – „Și ce vrei, dragă, acum, să chemăm Poliția?“. Și rîd în hohote.

Sper că nu ai să te superi prea tare pe mine pentru că nu îmi pot coordona ideile. Am vorbit așa mult despre doctori, despre avioane, despre Buenos Aires, despre libertate, despre melodia aia care te amuza – Dragostea din tei – încît acum parcă refac traseul lui Rebengiuc dintr-un film despre care nu am apucat să vorbim – Un om în loden.

Lucrurile nu s-au schimbat prea tare, Leo. Dar oamenii, oamenii parcă sînt din ce în ce mai singuri.

Te îmbrățișez!

Maurice Munteanu este fashion editor la revista ELLE.