● „Am condamnat oficial poziţia de incompatibilitate instituţională a unui înalt demnitar de stat numit şi subordonat preşedintelui, a cărui poziţie publică de susţinere a acestuia este o încălcare a deontologiei pentru că presupune un conflict de interese. E o regulă care se respectă în ţările ale căror legi vrem să le mimăm. Din punctul meu de vedere, cred că aici, atît H.-R. Patapievici, cît şi Mircea Mihăieş au greşit. Personal, eu şi H.-R. Patapievici sîntem pe poziţii ideologice care ne plasează la poluri opuse, mi-am exprimat public dezacordul cu poziţiile dumnealui. Însă acest lucru nu mă împiedică să văd că, sub conducerea sa, ICR a devenit, din punct de vedere al politicilor culturale, cel mai important fenomen de după 1989. Da, H.-R. Patapievici şi echipa sa au făcut din ICR o instituţie de care ar trebui să fim mîndri şi pe care ar trebui să o încurajăm să continue direcţia de dezvoltare propusă de această echipă. Nu pot să trec cu vederea şi să nu apăr lucrurile bune care se întîmplă acolo.“

Vasile ERNU 

criticatac.ro, 14 iunie 

● „Verde în faţă, Mircea Diaconu afirmă că ceea ce deranjează e independenţa ICR (faptul că «nu dădea socoteală nimănui») şi că ICR trebuie subordonată politic («să cînte în acelaşi cor»)... În războiul lui cu Băsescu, Victor Ponta s-a grăbit şi a făcut o gafă enormă. Pentru că dincolo de cît de mult îl detestă pe Băsescu, dincolo de criticile pe care i le-au adus lui Patapievici, aceşti pălmaşi din domeniul ideilor, literelor, cinematografiei, artelor plastice, dansului etc. îşi iubesc mai mult independenţa. Tocmai ceea ce i se pare inacceptabil lui Mircea Diaconu – faptul că nu dădeau socoteală nimănui din punct de vedere politic pentru creaţia lor – ei şi-au asumat ca valoare de viaţă. Indiferent de cît de frumos încearcă să-şi împacheteze mutarea ICR sub coordonarea Senatului, decizia are miros de instituire a unei Miliţii a Ideilor, a Gîndirii. Pentru că ăsta e domeniul cu care lucrează cultura.“

Mihai GOŢIU 

voxpublica.realitatea.net, 14 iunie

● „Ce e grav e că această schimbare referitoare la ICR s-a făcut printr-o Ordonanţă de Urgenţă de către aceiaşi oameni care considerau – parţial îndreptăţit, de altfel –, acum trei luni, că o asemenea modalitate de decizie e improprie şi nedemocratică. Acum nu li se mai pare nedemocratică şi acţionează exact ca cei pe care îi criticau, neavînd nici măcar delicateţea de a simula o dezbatere publică. Nu pare să conteze decît înlocuirea grabnică şi fără judecată a tuturor celor asociaţi cu puterea dinainte, fără nici o analiză a competenţelor şi a rezultatelor lor. Există pericolul ca odată cu conducerea să fie aruncaţi peste bord şi profesioniştii care au făcut instituţia să funcţioneze şi să fie distruse structuri, programe, iniţiative care au funcţionat foarte bine – doar pentru că sînt implementate de cei dinainte. E o epurare de cea mai oribilă speţă – la fel de reprobabilă ca una etnică, ideologică sau rasială.“

Cristian MUNGIU

contributors.ro, 16 iunie  

● „Îmi este greu să cred că Institutul Francez, Institutul Goethe sau British Council ar fi devenit ceea ce sînt acum dacă ar fi funcţionat ca o minge de ping-pong între diverse partide politice. Cultura, pentru mine, e dincolo de politică şi de gusturi personale, iar politica culturală trebuie făcută de oameni specializaţi în management cultural. Institutul Cultural Român a format şi are acum aceşti oameni şi ar fi păcat ca, încă o dată, s-o luăm de la început.“

Corneliu PORUMBOIU

contributors.ro, 16 iunie

● „Această Ordonanţă nu este altceva decît una din expresiile provincialismului nostru multifaţetat. ICR este cu adevărat singura instituţie a statului român care a reuşit performanţa de a ne restitui bruma de demnitate atît de necesară însănătoşirii noastre ca naţie. Dacă noi am început să fim asociaţi şi cu altceva decît Ceauşescu, Dracula sau copiii străzii, acest lucru i se datorează în mare măsură echipei conduse de H.-R. Patapievici, care a muncit vreme de opt ani de zile la resuscitarea identităţii noastre culturale. Nu grija pentru bunul mers al ICR i-a îndemnat pe iniţiatorii acestei Ordonanţe să purceadă la mazilirea conducerii ICR, ci doar banala, păcătoasa şi lipsita de glorie INVIDIE. Iar invidia, din păcate, pare a fi consubstanţială spiritului politicienilor noştri, care, iată, nu au reuşit să depăşească momentul Mioriţa.“

Cristi PUIU

contributors.ro, 16 iunie 

● „Cu ICR văd multe proteste, scrisori deschise. Da, USL face o execuţie politică. După ce tot ultrapolitici au fost şi cei din conducerea institutului. Eu nu văd ca Vasile Ernu acel mecanism atît de bun şi de bine pus la punct. Eu văd, tot văd cum se fac instituţii în forţă, «bărbăteşte», iar cînd vin alţii şi ne dau o palmă, urlăm ca din gură de şarpe. E adevărat, ICR nu e total inutilă, ca institutul lui Tismăneanu. A mai şi făcut cîte ceva. N-o pot face şi alţii? Să vedem. E dezastru mutarea la Senat? Dacă mă uit la cine-i în comisii, da. Dar era Baconschi mai breaz, că doar ICR e şi sub MAE. Dacă a mers sub ăla, o merge şi sub alţii. Dacă nu, toată lumea artistică la protest, trezirea.“

Costi ROGOZANU

voxpublica.realitatea.net, 14 iunie

● „Domnul H.-R. Patapievici nu a făcut decît să pună la zid şi să «asasineze» practic ce a mai rămas din sărmana cultură românească de după 1989. Cînd spunem ICR, imediat ne vine în minte cuvîntul «scandal». Asta pentru că, din 2005, de cînd a fost pus în funcţie, preşedintele acestei instituţii a ţinut-o numai în scandaluri şi în tocarea fără nici un folos a fondurilor alocate proiectelor culturale şi promovării culturii româneşti peste hotare.“ 

Victor RONCEA

roncea.ro, 16 iunie 

● „Ştiu, domnule Ponta şi stimaţi guvernanţi: Patapievici v-a înjurat urît de tot în editoriale şi a scris de prea bine despre duşman. Dar mai ştiu şi că, la ICR, a făcut treabă nu bună, ci foarte bună. Nu puteţi trece peste primul aspect al problemei, exact cum n-a putut nici Traian Băsescu, atunci cînd a fost în locul vostru? Continuaţi tradiţia războiului cu sînge pe pereţi, instaurată de predecesori? Păi, atunci de ce ne-aţi minţit că, odată ce veţi ajunge la putere, o să fie altfel? Din felul în care acţionaţi şi din zîmbetele de pe feţele voastre îmi daţi senzaţia că vă bîntuie deja sentimentul eternităţii. Da, da, ăla pe care l-au avut şi «foştii»: că vor îmbătrîni la putere. Aş vrea să vă atrag atenţia asupra faptului că pe ei nu i-a ajutat. S-ar putea însă să înceapă să-i ajute acum, cînd îl nutriţi voi.“

Simona TACHE

simonatache.ro, 14 iunie

● „Invitat la Antena 3, fostul purtător de cuvînt al PSD, Dan Şova, a explicat dorinţa de a schimba conducerea ICR prin faptul că «La ICR s-au strîns o parte din intelectualii români care au împărţit societatea în două: cei care sînt cu Traian Băsescu şi cei care sînt împotriva sa». Asta analiză de eficienţă a unei instituţii! Rapidă, simplă, pe înţelesul tuturor. Evaluarea bugetelor, a obiectivelor şi comparaţii cu activitatea institutelor similare din lume, astea-s pentru cei care complică inutil lucrurile. Să riscăm, totuşi. ICR are un buget de 10 milioane de euro pe an, mic – dacă îl raportăm la misiunea sa, «aceea de a promova cultura şi civilizaţia naţională în ţară şi în afara ei». Probabil că aşa ar trebui să înceapă discuţia, şi nu cu intenţia vădită de a-i da afară pe unii care te-au enervat. Din păcate, e clar. La cum se rotesc săbiile prin aer, nimeni nu va mai avea răbdare să evalueze cît a reuşit ICR din ce şi-a propus. Şi, totuşi, ce gest neaşteptat şi matur ar face premierul sau şefii Senatului dacă s-ar duce să discute cu H.-R. Patapievici şi cu echipa de acolo. «Ştim că vreţi să vă retrageţi din serviciul public, dar noi vă rugăm să rămîneţi totuşi pentru că, dincolo de diferenţele de opinii, apreciem ce a realizat instituţia». Sună nebuneşte? Desigur. Dar măcar ar avea avantajul de a-ţi avea grupate vocile ostile, laolaltă. O Putere atît de extinsă are nevoie de o distanţă critică din cît mai multe direcţii.“

Cătălin TOLONTAN

tolo.ro, 14 iunie 

Foto: L. Muntean

Emisiunea "Punerea pe gînduri" din 21 iunie 2012, la RFI România, cu Otilia Nuţu şi Mircea Vasilescu. Prin telefon a intervenit Cristi Puiu. Au fost difuzate fragmente înregistrate cu Horia-Roman Patapievici, preşedintele ICR, şi senatorul Puiu Haşotti.