Distrugătorul celular

Publicat în Dilema Veche nr. 331 din 17-23 iunie 2010
Multe ştiri, yak, yak, yak jpeg

Cred că telefonul mobil este invenţia tehnologică care ne-a schimbat cel mai mult viaţa, la graniţa dintre cele două milenii; asta după mai puţin de un secol de domnie (destul de îngăduitoare) a telefonului fix. A fost, de altfel, mult aşteptată, prefigurată de tot felul de surogate – amintiţi-vă de aparatele (de fapt, nişte staţii de emisie-recepţie) instalate în automobilele aleşilor sorţii, pe care le mai vedem prin filmele anilor ’70.

La mijlocul anilor ’90, devenise un simbol al puterii, detronînd deja vetustul pager, care a avut o viaţă extrem de scurtă. Un simbol uşor de etalat pentru că tehnologia nu ajunsese la miniaturizarea de azi, obiectul era de regulă purtat la vedere, în husă de piele, atîrnat cu o cureluşă de încheietura mîinii. Astăzi, a devenit democratic, practic nu mai există clase care să nu şi-l mai poată permite, a nu-l avea e similar cu a nu avea periuţă de dinţi. Am aflat că, recent, un mare constructor de astfel de aparate a pus la punct un mecanism (e simplu, un dinam montat la bicicletă) care să-l facă utilizabil pînă în cele mai sărace regiuni ale globului – cele lipsite şi de curent electric. Oamenii ăia nu-şi pot permite luxul unui bec sau al unui frigider, dar nu pot refuza să fie „conectaţi“. Globalizarea pieţelor nu permite excepţii.

„Conexiunea universală“ nu mai e un concept filozofic, este o realitate cumplit de palpabilă, ca şi cadavrul liderului rezistenţei cecene, ucis acum cîţiva ani de o rachetă ghidată de semnalul celularului la care vorbea.

O vreme, s-a încercat o oarecare rezistenţă în faţa invaziei totale a obiectului. S-a încercat promovarea unor reguli de bună-cuviinţă: interdicţia folosirii în restaurante, săli de conferinţe, şcoli. Au existat oameni care refuzau să-l ia cu ei în vacanţă, care îndrăzneau să-l închidă odată depăşită o anumită oră considerată rezonabilă. E drept, cam toate aceste comportamente le-am observat pe alte meleaguri. În România, cunosc o singură persoană care nu posedă un asemenea obiect, şi (nu doar pentru asta) îi port un deosebit respect. Cunosc însă nenumărate care posedă două sau trei, mi-au furnizat explicaţii ce simulau acceptabil raţionamentul logic.

În definitiv, omniprezenţa telefonului mobil înseamnă desfiinţarea graniţei dintre spaţiul privat şi cel public. Nu mai poţi, ca pe vremuri, să-ţi iei cîmpii, să te duci într-un loc de nimeni ştiut şi să-ţi consumi acolo nevoia de intimitate. Astăzi, dacă nu răspunzi de cîteva ori succesiv unui apel (eventual urmat de un SMS), eşti acuzat de neamiciţie, gomoşenie, sociopatie. Dacă spui că ţi s-a descărcat bateria, eşti tratat ca şi cum ai umbla încălţat cu un singur pantof. Sigur, şi înainte se putea întîmpla la fel dacă nu dădeai curs unui şir de scrisori. Dar aveai dreptul să alegi tu timpul, şi spaţiul, în care să o faci. Astăzi, nu. Telefonul sună în timp ce admirăm cascadele ascunse între munţi (acolo am avea o şansă să nu-l auzim, dar e cu vibraţii), în timpul unui spectacol (dacă nu sună al nostru, atunci al vecinului de scaun), nu mai există încăperi în care regii să meargă neînsoţiţi (roşesc şi acum de cîte ori întîlnesc diafana făptură căreia odată am fost nevoit să-i răspund în timp ce…). Sună în timp ce iubim, uneori şi după ce murim – cineva drag ne părăsise fără aviz, dar vocea sa calmă a continuat mult timp să dea indicaţii despre utilizarea mesageriei vocale şi să promită neîntîrziata întoarcere a apelului, de cîte ori formai numărul respectiv.

Din fericire, înainte de a ne invada definitiv vieţile, telefonul mobil a avut decenţa de a ne lăsa cîteva milenii de bucurii. Dacă – Doamne fereşte – ar fi apărut cu un secol şi jumătate mai devreme, Caragiale pur şi simplu n-ar fi existat. Era nebun Tipătescu să-i scrie bileţele compromiţătoare Zoiţicăi? Nu putea s-o sune sau să-i trimită un SMS? S-ar fi complicat vreo republicană să trimeată bileţele prin care să anunţe că mangafaua pleacă la Ploieşti? S-ar mai fi căutat oamenii ca nebunii în carnavalul ăla dement? Ce haz ar fi avut o poveste în care un domn este sunat de către graţioasa sa prietenă, domnişoara Mari Popescu, după care el îl sună pe amicul ca să-i dea notă de trecere loazei de Mitică Georgescu? Ce rost ar fi avut să caute cineva strada Pacienţii, să poarte discuţii stupide cu un fecior, cînd ar fi fost aşa simplu să-l sune pe dl Popescu, să-i spuie că nu s-a putut reuşi, cu afacerea ştiută, nimic? Despre „Telegrame“ e bine să uităm, deja substantivul din titlu are, pentru elevul mediu de azi, tot atîta semnificaţie cît un baltag de dimensiune medie. Ştie cineva o poveste pe măsură, cu un telefon mobil? Dacă da, îl rog să mi-o transmită şi mie. Negreşit.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.