Discoteca a murit, trăiască clubbing-ul!

Publicat în Dilema Veche nr. 187 din 10 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Deşi pare fixat de cînd lumea în vocabularul urban bucureştean, clubbing-ul autohton este un cuvînt şi - implicit - un fenomen destul de recent. După discotecile şi rockotecile aglomerate ale anilor ’90, publicul românesc a început să guste din ce în ce mai interesat din deliciile muzicii electro, cu numai cîţiva ani în urmă. Cum despre clubbing-ul "oficial", executat de personaje îmbrăcate în haine mulate în cluburile de fiţe bucureştene, sîntem ţinuţi la curent în permanenţă de jurnalele de tip Acasă TV, prefer să scriu despre un fenomen ale cărui origini se regăsesc în clubul Web, unde la jumătatea anilor ’90 pionierii muzicii electro şi cîţiva DJ îşi făceau mîna la petrecerile alternative, cu sunete şi pachete vizuale animate şi care pentru un individ familiarizat doar cu petrecerile tematice din Club A trebuie să fi sunat destul de straniu. Cîţiva dintre cei care frecventau Web-ul au făcut, în urmă cu cîţiva ani, experimente timide cu party-uri organizate în locuri dintre cele mai neaşteptate: case părăsite, păduri, hale industriale. Casa Tralala, o vilă de pe Ana Ipătescu în care un grup de entuziaşti au lansat seria petrecerilor Substil, a devenit în scurt timp scena de desfăşurare a clubbing-ului alternativ bucureştean. Aceasta a fost descoperită în urmă cu trei ani de un grup de organizatori de petreceri cu circuit închis, care s-au gîndit că era locul perfect pentru a amplasa două sau mai multe scene pe care să ruleze mai mulţi DJ. Petrecerile organizate în fosta casă părăsită aveau o ciclicitate aproximativă de două-trei săptămîni. Uneori, intervalul între două petreceri era chiar mai mare. La început, petrecerile Substil erau popularizate numai prin intermediul mailing-list-urilor, ca o formă de a controla publicul potenţial. Cu timpul însă, s-a transformat într-o mică afacere, au început să fie publicate afişe în reviste şi pe site-urile de profil. Înainte ca Tralala să se transforme definitiv şi să iasă din underground, o parte a publicului a migrat spre demisolul unei case din cartierul Cotroceni. "La Ota", aşa cum este cunoscut clubul situat pe Dr. Staicovici, a fost amenajat în demisolul unei case naţionalizate care a fost revendicată de foştii proprietari. Dacă nu te-ar duce cineva acolo, cu siguranţă nimic nu ţi-ar semnala că în casa de pe Dr. Staicovici s-ar da frecvent party-uri. Decorul este minimalist. Scena liliputană îl încape numai pe DJ şi - eventual - pe asistentul lui. La petrecerile de la "La Ota", muzica nu este completată cu vizualuri decît foarte rar, şi asta pentru că spaţiul nu permite o foarte mare libertate de mişcare. Pe lîngă asta, demisolul nu înghite mai mult de 150 de persoane, aşa că publicul e vizibil restrîns. Din peisaj lipsesc figurile adolescentine pe care le întîlneai în urmă cu doi ani la Tralala. Între timp, o parte a publicului, rămas orfan după ce Casa Tralala s-a închis, s-a refugiat la Testpoint, într-o fostă fabrică de şosete şi în alte cîteva spaţii mai mici, o alta, mai elitistă, a aterizat în Embryo. O vreme am crezut că fiecare dintre aceste scene atrage după sine un public specific şi uniform. Acum, după ce Bucureştiul s-a umplut de cluburi mai mari sau mai mici care popularizează toate subspeciile electro, mi-e din ce în ce mai clar că singura notă comună este cea a unui public migrant, aceleaşi personaje le poţi întîlni - uneori şi în aceeaşi seară - la o petrecere de club sau la una cu circuit închis. Figura centrală rămîne DJ-ul pentru că de calitatea prestaţiei acestuia depinde succesul petrecerii. Importanţa DJ-ului este dată şi de faptul că deţine o bază de date cu mail-urile cîtorva sute de persoane cărora le trimite flyere-invitaţii în format electronic. Transformările în rîndul consumatorilor de muzică autohtoni ţin de ritualizarea excesivă a ieşirilor de week-end, de coduri vestimentare care te includ sau te exclud din categoria clubber-ilor "adevăraţi" şi de o singurătate din ce în ce mai marcată a acestora în faţa mesei de la care DJ-ul livrează drumul spre fericire sau spre marea plictiseală. Consumatori care, în cele din urmă, nu au nici o dilemă pe drumul dintre o petrecere underground şi festivalurile organizate la MNAC sau la Sf. Gheorghe.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.