Dinţi definitivi

Svetlana CÂRSTEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 293 din 24 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am tot auzit din fragedă pruncie că oamenii sînt răi, că lumea în general e rea. Mi-a fost la început greu să dau crezare acestor verdicte pesimiste, la fel cum îmi era imposibil să îmi imaginez că o parte dintre colegele mele de liceu îşi pierduseră de mult timp virginitatea. Ceea ce înseamnă că evaporarea virginităţii era la fel de incredibilă, la un moment dat, precum întruparea răutăţii. Răutatea mi se părea oarecum inefabilă şi imposibil de dovedit, de atins, era peste tot şi nicăieri, era a tuturor şi a nimănui. Am avut nevoie de mult timp ca să îmi pierd propria virginitate în raport cu răutatea altora şi a mea, adică să îndrăznesc să le privesc drept în faţă. Mă tem însă şi astăzi cel mai mult de răutatea pe care nu poţi s-o localizezi, de răutatea latentă, care îşi ţese planul în spatele uşilor închise, care nu îndrăzneşte să-şi arate faţa, care se iubeşte constant pe sine însăşi. Am văzut oameni la care răutatea se însoţeşte perfect cu prostia sau cu orgoliul sau cu neputinţa, cea dintîi fiind cel mai adesea un simptom ale celor din urmă. Am văzut răutatea asociindu-se perfect cu laşitatea sau cu agresivitatea. Am văzut răutatea care arde precum vitriolul şi cea care distruge lent precum arsenicul administrat în cantităţi infime, dar constante, zi de zi. Să mă întorc însă la virginitate. Pe cea interioară, morală, nu o pierzi niciodată definitiv şi oricum nu dintr-odată, ca pe cea fizică. Pierderea ei e anticipată, cu ani înainte, de pierderea dinţilor de lapte şi instalarea celor definitivi care te ajută să muşti, să sfîşii cu adevărat şi cu eficienţă. Dacă nu cumva preferi să mănînci piureuri blînde toată viaţa… Cred că una dintre cele mai bune şcoli ale răutăţii este mediul de lucru românesc, cel al presei fiind fără doar şi poate unul de-a dreptul privilegiat, fie numai şi pentru faptul că amestecă oameni ce provin din medii extrem de diferite, obligîndu-i, de exemplu, să funcţioneze la un loc pe cei care scriu tu vii şi nu fi cu cei care preferă constant tu vi şi nu fii sau pe cei care folosesc pluralul mingii cu cei care spun o minge " două mingi. Lucram în urmă cu un an de zile în redacţia unei reviste de nişă care nu avea legătură nici cu mondenul, nici cu politica, eram la adăpost de răutăţile lumii, singurele furtuni ce puteau să apară fiind cele adevărate, pe mare, cînd vîntul depăşea 50 de noduri. Aveam o echipă minusculă, pentru redactarea articolelor şi pentru onorarea diverselor invitaţii la regate, lansări sau tîrguri de bărci. În afara agitaţiei specifice deadline-urilor, era linişte şi pace. Într-una din zilele aglomerate, am fost nevoită să ratez o descindere în grup, în centrul comercial cel mai apropiat, pentru a studia felul în care revista noastră putea fi promovată, semnalizată, pusă în evidenţă. Îmi reproşam lipsa mea de organizare care m-a făcut să nu iau parte la această mini-călătorie esenţială pentru viitorul revistei. O săptămînă mai tîrziu, eram chemată de către directoarea de marketing " sfîntul marketing! " într-o întîlnire de taină. Ea îmi spune: "ştiu că ştii ce am spus despre tine". Eu, inocentă, îi spun că nu. Ea insistă: "ştiu că ştii ce am spus despre tine pentru că mi-a spus cineva că ştii". Încerc să o conving că, din fericire, chiar nu ştiu şi că simt că nici nu vreau să ştiu. Ea continuă şi îmi spune: "sînt convinsă că ştii, dar o să-ţi reamintesc. Eu m-am opus să vii cu noi acum o săptămînă cînd am decis că vom vinde revista şi că e nevoie să semnalăm apariţia ei la standuri. Am spus atunci că, dacă tu vii cu noi, eu refuz să mai merg". Nu ştiam nimic, nu auzisem nimic, nu îmi spusese nimeni nimic. Deşi vorbise, se pare, în apropierea mea în ziua cu pricina, vorbele ei mă ocoliseră ca o bombă care se duce să explodeze în altă parte. Problema ei era însă tocmai faptul că mă ratase. Deja regretam naivitatea visătoare pe care o avusesem cu cîteva minute înainte de mărturisirea ei, regretam inocenţa mea " pe care, se pare, ea nu o dorea cu nici un chip, simţeam cum îmi pierd a o mia oară virginitatea preţioasă, în timp ce ea declara fericită: "am o problemă cu tine şi n-o să-mi treacă". Nu o să intru în detaliile acestei poveşti care s-a sfîrşit inevitabil cu plecarea mea la jumătate de an după această discuţie, deşi poate ar fi interesant să spun că, la doar o lună după eram obligate de soartă să dormim amîndouă în aceeaşi cameră, într-o frumoasă pensiune agroturistică din Novi Ligure şi chiar să împărţim acelaşi pat într-un hotel bizar din Mestre. Totul în interes profesional, desigur. Discuţia noastră a pus capăt însă răutăţii inefabile şi ne-a adus aminte că avem dinţi definitivi. Toate răutăţile de dinainte şi de după au devenit coerente. Eu însămi am ieşit din epoca inocenţei şi am intrat în epoca furtunilor de diverse grade. Şi inocentă din nou nu am mai putut fi. Altfel, ea era una dintre acele persoane cochete, din categoria nu vi, atentă la maximum la brandurile care îi alcătuiau ţinuta, ţinută care era demnă întotdeauna, fără îndoială, de cauze mai nobile decît drumul zilnic pînă în cartierul periferic unde îşi avea sediul redacţia din povestea noastră. Cred că de aici venea şi tristeţea ei. Această nevinovată răutate de sfîrşit, legată de ţinuta ei, arată că şi dinţii autorului sînt ascuţiţi definitiv.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.