Din PE, despre națiuni și Europa

Publicat în Dilema Veche nr. 398 din 29 septembrie - 5 octombrie 2011
Din PE, despre națiuni și Europa jpeg

Naţiunea a fost o formă politică foarte generoasă. Ea a îngăduit amenajări democratice, dar şi totalitare. S-a extins din Europa în restul lumii. Uneori a fost definită etnic, alteori – civic. A produs ficţiuni şi mitologii, care i-au creat de pildă origini premoderne, deşi este, prin excelenţă, o formă modernă. De mai multe decenii, naţiunea e pusă sub semnul întrebării. Totul a început pe Vechiul Continent, iar din contestare s-a născut o formă nouă, Uniunea Europeană.

Spre deosebire de naţiune, Uniunea trezeşte, în ultimele decenii, încredere. De la şase membri fondatori, Europa reuneşte acum 27 de state. Nu puţine sînt cele care vor să i se alăture şi de-acum încolo. De fapt, extinderea a devenit o dimensiune politică. Ea nu exista pînă acum decît în cazul imperiilor. Odată cu UE, extinderea e cerută, nu impusă. Logica democratică e singura acceptată în sînul noii forme politice. {i atunci cînd trece prin crize, cum se întîmplă acum, Uniunea rămîne atrăgătoare. Criza pare să fie doar una de creştere. Asta e, de fapt, noua mitologie politică în circulaţie la scară europeană. Statutul UE e totuşi curios. Uniunea are instituţii şi birocraţie, dar conturul său politic a rămas imprecis şi contradictoriu. Comisia pare să fie un executiv, dar care are cîte un membru din fiecare stat. Parlamentul reprezintă peste 550 de milioane de cetăţeni, dar are o forţă politică incomparabil mai mică decît cea a unui legislativ din statele membre. Consiliul e văzut de unii ca un simplu obstacol în calea Comisiei, iar de alţii ca o doua cameră.

Pe scurt, o formă veche şi articulată politic a devenit suspectă, iar o formă nouă şi incertă politic, dar foarte articulată birocratic e căutată şi dorită.  {tiam toate astea în clipa în care am fost ales deputat european. Lecturile şi frecventarea lucrurilor moderne – cum ar fi spus Machiavelli – mă îndreptaseră deja în această direcţie. Ce anume am aflat din Parlament? Notez cîteva dintre aceste „descoperiri“, cu convingerea că, în ciuda slăbiciunii sale în faţa Comisiei şi a Consiliului, Parlamentul e – ca să folosesc tot o expresie din Principele – cel mai bun punct de observaţie al realităţii politice de azi. {i în primul rînd al felului în care Europa şi naţiunile îşi dau mîna şi se întrepătrund, prin vocea reprezentanţilor numiţi eurodeputaţi. Iată ce aş reţine: 

1) Deputaţii vorbesc mult mai des despre circumscripţia în care au fost aleşi decît despre propria ţară. Cuvîntul „naţiune“ e ca şi inexistent. 

2) Dominaţia francezilor şi a germanilor asupra celor patru mari grupuri politice – PPE, socialişti, liberali, verzi – este semnificativă. Motorul franco-german funcţionează cu benzină „multicoloră“. 

3) Partidele aflate în opoziţie în propria ţară îşi atacă adversarii de acasă cu ajutorul prietenilor de la Bruxelles. Specialişti în această materie sînt italienii şi francezii. Nici românii nu sînt pe un loc codaş... 

4) Ideea alegerii unor deputaţi la scară europeană, şi nu, ca acum, la nivel naţional, a fost respinsă de o majoritate a membrilor. Paradoxul face că ea a fost îmbrăţişată mai degrabă de deputaţi din „noile state“ decît din cele „vechi“. 

5) După marea extindere din 2004-2007, una dintre mizele Parlamentului a fost depăşirea clivajului Est-Vest, alegerea lui Jerzy Buzek în funcţia de preşedinte al Parlamentului în 2009 fiind un semn al acestei dorinţe. Opoziţia reînvie însă în multe contexte. De pildă, esticii sînt cei care amintesc cel mai frecvent şi experienţa totalitară.  

6) Despre Europa se discută în mult mai mare măsură în termeni de „interese“ decît în perspectivă „etico-politică“. De pildă, competiţia cu China şi SUA poate fi invocată legitim de oricine, în vreme ce reţinerile etice faţă de China sau faţă de SUA separă antiimperialiştii de anticomunişti. E imposibil să găseşti pe cineva care e şi critic al Beijing-ului, şi al Washington-ului.  

7) Drepturile omului sînt legate în mai mare măsură de libertate decît de egalitate. Feminismul e considerat natural, aşa că nimeni nu îl chestionează. 

8) Compromisul e preferat înfruntării de tip bipolar. Nu există „putere“ şi „opoziţie“, ceea ce face şi mai greu lizibilă natura politică a Adunării, care îşi descoperă majorităţi variabile. 

9) Limbile vorbite sînt, de regulă, cele materne (sau naţionale), un sistem de interpretare sofisticat şi costisitor, dar de foarte bună calitate fiind pus la punct. Socializarea are loc, în schimb, în engleză... 

10) Totul e măsurat şi moderat. Pentru unii, de aici decurge nota elegantă şi politicoasă a dezbaterilor din Adunare şi în genere din Europa comunitară. |n lectura altora, adică a iubitorilor de extreme, rezultatul moderaţiei nu e decît o plictiseală colosală. 

Ce formă de comunitate au la dispoziţie cetăţenii europeni? Altfel spus, ce pun ei în comun? Cîtă naţiune şi cîtă Europă? Răspunsul nu e încă formulat. Din cele zece puncte descrise succint mai sus se vor alege însă termenii viitoarelor viziuni politice.

Cristian Preda este profesor la Facultatea de Știinţe Politice, Universitatea Bucureşti, şi deputat european (grupul PPE).

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.