Dimitrie Cantemir - Turcul

Vlad ALEXANDRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 517 din 9-15 ianuarie 2014
Dimitrie Cantemir   Turcul jpeg

Trăind vreme de douăzeci şi doi de ani, cu puţine întreruperi, la Istanbul, în adolescenţă şi în tinereţe, Dimitrie Cantemir a ajuns să fie considerat, în veacul al XVIII-lea, în Europa, drept unul dintre cei mai buni cunoscători ai civilizaţiei turceşti şi ai spiritualităţii islamice. Pe plan politic, a îndeplinit adesea rolul de interfaţă între culturi, între state, între limbi. Ostatic la Istanbul pe vremea domniei tatălui său, Constantin Cantemir (1688-1691), trimis diplomatic al fratelui său Antioh Cantemir (întîiul născut, dintre fraţii Cantemir), în cele două domnii (1695-1700, 1705-1707), beizadeaua Dumitraşcu (cum îl numeşte Ion Neculce) era fără îndoială obişnuit să joace rolul ambiguu al mediatorului cultural. Fără a ajunge mare dragoman, precum Alexandru Mavrocordat, îl găsim totuşi în locurile în care se negocia măreţia Imperiului Otoman: în februarie 1696, la Adrianopol, de pildă, însoţind Curtea sultanului Mustafa II, care urmărea îndeaproape războiul din Banat. Învingătorul de la Caransebeş, Lugoj şi Lipova intervenea personal pentru a salva dominaţia otomană a cetăţilor Belgrad şi Timişoara. În toamna lui 1696, sultanul îşi stabilea din nou cartierul general la Adrianopol, convocînd o adunare generală a tuturor forţelor sale militare pentru primăvara lui 1697, aşa cum notează Cantemir în Creşterea şi descreşterea Curţii Otomane. Tot în suita sultanului, Cantemir a fost de faţă la dezastrul de la Zenta, contemplînd înfrîngerea umilitoare prilejuită armatelor otomane de Eugeniu de Savoia, la 11 septembrie 1698. În toamna şi iarna 1698-1699, îl aflăm la Timişoara, de unde observa dinspre partea turcească tratativele pentru tratatul ce avea să fie semnat la Karlowitz la 26 ianuarie 1699 (la redactarea căruia Mavrocordat a avut un rol important). Este posibil ca acest tratat, cel puţin într-una dintre variantele sale, să fi stipulat, între alte clauze anexe, căsătoria sa cu prinţesa Teresa Katharina Lubomirski, moştenitoarea legatului lituaniano-polon Ostrogski, aşa cum par să ateste blazoanele princiare Ostrogski şi al Moldovei pe coperţile de piele ale manuscrisului Sacro-sanctae scientiae indepingibilis imago.

În toată această perioadă de apropiere privilegiată de cercurile înalte ale puterii otomane, Cantemir a dezvoltat un interes intelectual şi literar pentru cunoaşterea civilizaţiei şi culturii islamice. Este sigur că sursele Creşterii şi descreşterii Curţii Otomane sînt adunate în perioada şederii la Constantinopol, atît textul istoriei propriu-zise, al cărei model rămîne pînă astăzi nedescoperit, cît şi stampele celor 22 de sultani pe care le-ar fi obţinut de la un pictor al Curţii din palatul Topkapî, după cum notează undeva în Sistemul religiei mahumedane. Tot din această perioadă datează probabil şi izvoarele hărţii Constantinopolei, ce însoţea manuscrisul Creşterilor şi cuprindea şi schiţa palatului lui Cantemir de la Ortaköy, pe malurile Bosforului, o sursă a visării orientaliste pe meleagurile noastre, în ultimele trei veacuri. Dar contribuţia cea mai însemnată a lui Cantemir în această privinţă este cea din Curanus, a cărei primă redactare datează din perioada 1718-1719, cînd Principele se afla în preajma ţarului Petru cel Mare şi era dornic să contribuie după puterile sale la campania militară orientală a Imperiului rus. Fascinantele descrieri ale dervişilor învîrtitori, prezentarea cosmologiei şi a filozofiei naturale islamice, înţelegerea adîncă a misticii sufi, analiza atributelor lui Allah, pe care le aseamănă teologiei creştine apofatice, îl plasează pe Cantemir printre cei mai subtili cunoscători ai spiritualităţii musulmane. Dincolo de condamnarea teologică fără apel a islamului, pe care Principele o emite în numele credinţei creştin-ortodoxe, reiese limpede voinţa Principelui de a da o sinteză, folosind textele religioase, sursele literare europene şi cunoştinţe personale, a civilizaţiei islamice pentru uzajul amatorului luminat (acel honnête homme, al cărui ideal s-a format în Franţa, în anii 1650), ceea ce îl aşază printre sursele prime ale orientalismului european.

Pe un alt plan, Cartea ştiinţei muzicii, cuprinzînd o culegere de 355 de compoziţii muzicale, dintre care 9 sînt compoziţii proprii, transcrise potrivit unui sistem original de notaţie muzicală, a făcut din Cantemir unul dintre izvoarele überhaupt ale muzicii ce se cînta la Istanbul şi în perimetrul răsăritean al Mediteranei, la începutul veacului al XVIII-lea. Recentul CD cîntat de grupul muzicianului catalan Jordi Savall este o delectare în acest sens, care, prin interpretarea muzicii turceşti culese de Cantemir, dă acces şi la muzică sefaradă şi armeană, cîntată în perimetrul mediteranean în vremea lui Bach.  

În toate aceste monumente de hărnicie intelectuală, Cantemir se ascunde ca un adevărat interpret. Sub imaginile orientale prin care se străvede, Principele este mereu insezisabil, în identitatea lui poliglotă şi multiculturală. Prieten al ambasadorilor de la Istanbul, atît al marchizului francez Charles de Ferriol, al britanicului William Paget, al ambasadorului olandez de origine scoţiană Jacobus Colyear, cît şi al contelui rus Piotr Andreevici Tolstoi, Cantemir pare să le fi mijlocit şi acestora un anumit acces la viaţa turcească, după cum o arată unele dintre anecdotele presărate în adnotările la Creşterile şi descreşterile Curţii Otomane. Istoria a încercat să-l regăsească în efigia lui, rămasă prin sîrguinţa unor gravori englezi, francezi şi germani, din veacul al XVIII-lea, care au lucrat probabil după un portret rusesc adus în Occident de Antioh Cantemir. Dar reprezentarea cu istoria cea mai spectaculoasă este probabil acel portret anonim atribuit lui Van Mour, pe care într-o bună zi din anii 1930, Marie Bengescu, sora diplomatului Gheorghe Bengescu, aflată la Rouen, l-a descoperit în muzeul local hotărînd că figura cu o perucă Louis XIV şi un turban turcesc trebuie să îl reprezinte pe Principele român, imortalizat de unul dintre pictorii francezi aflaţi la Constantinopol. De atunci, Nicolae Iorga şi, mai tîrziu, Arnold Toynbee au văzut în acest portret un exemplu privilegiat de convergenţă a Orientului şi Occidentului la acea epocă. Aşa ne-a rămas pînă astăzi Cantemir, ca un personaj enigmatic suspendat undeva între Orient şi Occident, în ale cărui trăsături aristocratice istoriografia a decis să-l identifice pe Principele interpret. 

Vlad Alexandrescu este conf. dr. la facultatea de Litere şi Limbi Străine, Universitatea Bucureşti. 

Imagine: după originalele manuscrisului cărții lui Cantemir, Icrementa atque decrementa Aulae Othmanniquae

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.