Detaşarea nu există

Florin ONCESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Românii care pleacă, dar care se şi întorc jpeg

Înţeleg iritarea unuia din ţară cînd primeşte lecţii despre cum trebuie el să priceapă mersul politicii de la Bucureşti... de la unul plecat. Înţeleg cu atît mai mult dacă-i vorba de unul care votează fără greş altfel decît majoritatea celor plecaţi. El cu Geoană, ei cu Băsescu, el pentru suspendare, ei împotriva ei, el cu Ponta, ei cu Iohannis, el cu PSD, ei cu USR.

Îi înţeleg răbufnirea. De ce nu vă „detaşaţi“ voi odată de România, măi, plecaţilor? Ce mai aşteptaţi? Ori vă întoarceţi, ori vă integraţi, naibii, acolo unde v-aţi dus! De parcă ataşarea de aici şi integrarea în acolo s-ar exclude una pe alta.

Nu se exclud. Asocierea dintre a­şa zi­sa detaşare şi aşa-zisa integrare e doar un loc comun, o platitudine aflată la loc de cinste în dicţionarul diasporei pentru uzul celor care n-au plecat de-acasă decît în vacanţe. Un loc comun cultivat asiduu de cei care simt că nedetaşarea plecaţilor le strică lor apele: Antena 3, Dragnea & Co.

Detaşarea faţă de ce se petrece în România nu e un semn de integrare în ţara de adopţie. Detaşarea-i una, integrarea-i alta. Sînt nenumăraţi românii plecaţi de-acasă în urmă cu zece, douăzeci ori șaptezeci de ani, foarte integraţi, dar deloc detaşaţi.

Exhibarea detaşării, în schimb, este mai întotdeauna suspectă. Într-un asemenea caz, poate fi vorba de orice altceva, numai de detaşare reală nu. De răni ascunse: amintiri din România cu prieteni profitori, cu un ex-soţ bleg şi-o ex-soacră machiavelică, cu un şef terorist la birou etc. De resemnare: am plecat, nu mă mai pot întoarce, de ce să mă mai amăgesc? De o răzbunare pasageră pe ştiri anapoda venite din ţară – PSD-ul a cîştigat alegerile parlamentare – ori din lumea largă: în Olanda, trei români au furat tablouri de mare valoare, apoi mama unuia le a ars în sobă, într-un sat din judeţul Tulcea. Poate fi vorba de o strategie de stimulare a integrării (nu mai mănînc zi de zi la prînz cu grupul de colegi români, că prea devenim grup etnic). În fine, poate fi detaşare simulată, făcută pentru a mima integrarea.

Şi ce înseamnă, în fond, această detaşare? Că nu mai urmăreşti politica de la Bucureşti? Că nu-ţi mai pasă cît e salariul minim în România, cît costă întreţinerea la bloc în lunile de iarnă, cum mai arată Bucureştiul ori Craiova, cum circulă trenul spre Constanţa, cînd se bagă canalizare în satul unde ai casa rămasă de la bunici? Că nu-ţi mai trezesc interesul filmele româneşti, premiate ori nu la Cannes, cărţile care apar în ţară, teatrul jucat acolo, actorii vechi şi noi, noua divă din jazz-ul autohton, fotbalul jucat de-ai noştri, tenisul fetelor etc.? Cu cît încerc să înţeleg mai bine ideea detaşării de România a românului plecat, cu-atît o găsesc mai aberantă. Detaşarea nu există, ataşarea este fără sfîrşit. Ca viaţa, în titlul cover-ului lui Sixto Rodriguez, după o melodie mai puţin cunoscută (de mine) a lui Sinatra: I’m gonna live until I die.

Evident, detaşarea şi integrarea au alte culori pentru cei plecaţi din România de mici. Aş putea aminti ce-am remarcat în cazul fiului meu, care a plecat la 9 ani de la Craiova la Montréal şi acum, la 31 de ani, trăieşte la New York. Ajuns la Montréal, s-a detaşat de România cunoscută de el în cîteva luni de şcoală. Integrarea lui în lumea nord-americană s-a petrecut la fel de rapid. În prezent, manifestă faţă de România un interes domol, dar constant. Este bine? Este rău? False probleme.

 Florin Oncescu este scriitor și inginer de aeronave. E emigrat la Montréal în anii ’90, a scris două cărți de proză scurtă despre emigranții români, La umbra unui enciclopedist și Întoarcerea.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.