Destinul lui Desideriu

Publicat în Dilema Veche nr. 813 din 19-25 septembrie 2019
Destinul lui Desideriu jpeg

Anul acesta s-au împlinit o sută de ani de la naşterea lui Ion Desideriu Sîrbu (28 iunie 1919, Petrila – 17 septembrie 1989, Craiova), unul dintre cei mai inteligenţi şi compleţi autori români din perioada postbelică (a fost filozof, eseist, publicist, dramaturg, prozator, memorialist), scriitorul cu cea mai importantă operă de sertar (scrisă în comunism, însă rămasă nepublicată din raţiuni politice în timpul vieţii sale), dar, din păcate, şi unul dintre cei mai puţin cunoscuţi autori de la noi. „Rămîn suspendat între o generație care vrea să mă uite și alta care n-are nici un interes să ia act că m-am născut“, spunea cu amărăciune scriitorul.

Născut într-o familie de mineri, a luptat pe front, unde a fost luat şi prizonier, apoi a studiat filozofia cu Lucian Blaga (scriitorul se amuza descriindu-se drept primul student la Filozofie provenit dintr-o colonie de mineri) şi a activat în ceea ce a fost numit Cercul Literar de la Sibiu (împreună cu Ion Negoițescu, Radu Stanca, Șt. Aug. Doinaș ş.cl.), devenind în 1947 cel mai tînăr conferenţiar universitar din ţară.

Refuzînd să-şi denunţe mentorul şi conducătorul tezei de doctorat, pe Lucian Blaga, a fost dat afară din Universitate, iar cîţiva ani a predat la liceu şi a fost redactor de reviste. În urma unei presupuse simpatii pentru Revoluţia maghiară anticomunistă şi a refuzului de a colabora cu Securitatea, a fost arestat și condamnat politic în cîteva etape, acumulînd aproape zece ani de închisoare. În 1963, după eliberare, a lucrat în mină, iar ulterior i s-a stabilit domiciliul obligatoriu la Craiova și a fost angajat ca secretar literar la teatru, trăind permanent sub supravegherea Securităţii. A murit cu trei luni înainte de căderea comunismului. Victor Petrini, personajul principal din romanul Cel mai iubit dintre pămînteni de Marin Preda, este inspirat de viaţa sa.

Şi-a publicat primele scrieri (teatru, povestiri şi un roman pentru copii) după o lungă perioadă de interdicție, cea mai amplă şi mai importantă parte din opera sa apărînd postum. Povestirile sale (aflate în curs de reeditare la Editura Polirom), romanele alegorice Adio, Europa! şi Lupul și Catedrala, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, precum şi volumele de corespondenţă sînt considerate marile sale reuşite literare. În ultimii ani i s au dedicat mai multe volume critice, precum şi un studiu despre prezenţa sa în arhivele Securităţii. O şcoală din Petrila natală, unde se află şi casa memorială, și un teatru din Petroșani îi poartă azi numele.

Sperăm ca Dosarul de faţă, deopotrivă un omagiu şi o introducere în opera lui, să-i bucure pe cititorii săi şi, totodată, să stîrnească curiozitatea celor care încă nu l-au descoperit pe Ion D. Sîrbu, cu ale cărui vorbe pline de tîlc închei: „Au dispărut, aproape total, întrebările fundamentale: De ce? Încotro? De unde? Pînă cînd? etc. Avem atîtea întrebări prefabricate, încît ne-am și dezobișnuit să mai punem întrebări. Catalepsia dogmatică a luat locul ataraxiei filozofice. Rolul filozofiei este de a justifica politica – iar rolul politicii la putere este acela de a face să tacă toate întrebările.“ 

P.S. Mulţumesc pentru sprijinul acordat în realizarea acestui Dosar domnilor Ion Barbu şi Toma Velici. 

Ilustrație de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.