Despre accesibilitate în București și aiurea

Lucian NEGOIȚĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În 2005 am participat, împreună cu amici utilizatori de scaune rulante şi alături de organizatori, cei de la Agenţia de Monitorizare a Presei, la o campanie de accesibilizare a Bucureştiului. Au trecut cinci ani. Schimbări firave s-au produs, totuşi. Prea puţine. Prietenii din alte ţări, în vizită pe aici, mă întreabă nedumeriţi uneori:„
– Voi nu aveţi utilizatori de scaune rulante?
– Ba da, răspund candid. În casă sau în intersecţii, la cerşit!“

De ce? Să vă povestesc în rîndurile care urmează...  

Despre circulaţie 

Vreau să merg undeva, prin Bucureşti. Cu taxiul. Neinspirată alegere. Nici unul nu este adaptat, dar, cu bunăvoinţa vreunui şofer mai inimos care te poate ajuta să te transferi, şi cu scaunul rulant în portbagaj, porneşti la drum. Nu ai bani de taxi şi vrei să călătoreşti cu mijloacele de transport în comun? În ultimii ani, au început să fie prezente în trafic autobuze, tramvaie accesibilizate. Pînă în 2010 ar fi trebuit ca toate să fie astfel. Ar fi trebuit. Poate vrei să încerci cu metroul. La Unirea, la Gară sau la Chibrit ai norocul unor staţii adaptate. Aşa că te poţi plimba în circuit. Dar să nu te pună naiba să cobori în alte staţii. Prietenii, rudele sau trecătorii binevoitori se vor speti să te tragă pe scări. Emoţii negative, frustrarea, nervozitatea te încearcă între timp. Nu-i nimic, te căleşti.

Despre accesul în instituţii 

Îţi arde să mergi la un spectacol la Sala Polivalentă? Proastă decizie. Aici, rampa mobilă este de mult stricată. Vrei să-ţi schimbi permisul auto? Aşteaptă în frig pînă vine gardianul responsabil care pleacă şi el să caute un coleg care ştie să mînuiască telecomanda rampei electrice... Vrei să mergi cumva la Casa de Sănătate sau la Casa de Pensii? Ai voinţă. Sună-ţi un prieten mai vînjos. Aici ori nu sînt rampe, ori unghiurile lor sînt atît de mari încît pregăteşte-te să fii lansat spre Lună! Ai nevoie să mergi la toaletă, între timp? Nasol. Nu există tufişuri adaptate în Bucureşti. Bine că au venit americanii cu al lor McDonald’s sau doar în cadrul unor supermarketuri mai găseşti toalete adaptate, în care, de obicei, femeile de serviciu îşi pun materialele de curăţat. La hotelurile de lux nu cred să te primească doar pentru un pipi... Te doare măseaua, vrei la stomatolog? Caută bine vreun cabinet adaptat şi cu cît mai puţine scări.

 Ai ghinionul să stai într-un bloc cu patru etaje fără lift? Naşpa. Fă un schimb de locuinţă. 

Vrei să parchezi sub un semn destinat ţie, persoană cu dizabilitate, dacă ai cumva maşina adaptată? Eşti nebun? Trebuie să vii poate la 7 dimineaţa să prinzi vreun loc liber. Maşini de fiţe tronează cu neruşinare, de multe ori paznicii acceptînd bacşişuri din partea „băieţilor“, pentru un astfel de loc. 

Hai să faci mişcare pe jos. Romanticul din tine îşi invită iubita la plimbare printr-un parc sau pragmaticul tot din tine vrea să facă piaţa. Eşti sigur? Te-ai înarmat cu răbdare şi curaj? Eşti pregătit de escalade şi alpinism? Pe lîngă gropile din asfalt ce te fac să tresalţi în scaunul rulant, mai ai şi ghinionul unor borduri foarte înalte de escaladat. Edilii noştri au alte treburi mai importante de rezolvat decît trotuare adaptate, utile nu numai nouă, ci şi mamelor cu copii în cărucioare sau bătrînilor. 

Dar stai liniştit. Totuşi, există accesibilitate în Bucureşti. Unde? Ai ghicit. La bănci. Handicapaţii îşi pot plăti liniştiţi ratele din cei 290 lei cît este ajutorul lor social. Deocamdată. Poţi să ştii de unde mai vrea Guvernul Boc să facă economii? 

Ca psiholog, pot emite ipoteze despre efectele lipsei de accesibilităţi asupra psihicului şi vieţii persoanelor cu dizabilităţi. Este ca un cerc vicios: lipsa acestor accesibilităţi antrenează izolarea şi renunţarea la studii, la un loc de muncă, la prieteni. Izolîndu-te, ai astfel şansa să devii filozof sau om evlavios, pustnic. Te retragi vrînd-nevrînd din cele lumeşti şi te ocupi de suflet. Eşti aproape budist. Ai tot renunţat la lucruri şi activităţi exterioare ce-ţi distrăgeau înainte vreme atenţia. Acum, te concentrezi pe interiorul tău. Exteriorul aparţine altora...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.