Democrația claustrofobă

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Democrația claustrofobă jpeg

„Luminița de la capătul tunelului“ e o metaforă devenită loc comun în limbajul politic românesc de după 1989 și căzută în derizoriu mai cu seamă după guvernarea Convenției Democrate din 1996-2000, care o utilizase în exces în timpul campaniei electorale. Derizoriul a urmat, evident, entuziasmului excesiv și disproporționatei investiții de încredere cerută de noua putere politică atunci cînd a preluat guvernarea de la un regim aflat într-o evidentă continuitate de structuri și etos instituțional cu partidul-stat. Dar ce presupunea, de fapt, metafora și cu ce încerca ea să se lupte în imaginarul politic al acelor ani? Ce tip de așteptare chema această metaforă și care sînt posibilele explicații pentru dezvrăjirea masivă care a urmat?

Prima constatare este una cît se poate de banală: distanța mult prea mare dintre promisiuni și realizarea lor efectivă. Ambiția sau retorica electorală insuficient amendate, suprapuse pe așteptările unui electorat deja exasperat de criza economică și politică masivă a primilor ani de după 1989, au condus la o falie uriașă între posibilitatea reală de acțiune a guvernării, pe de o parte, și proiecțiile anterioare, cumulate cu așteptările. Cu alte cuvinte, guvernarea a căzut în propria capcană simbolică și discursivă, irosind uriașul capital de încredere și de legitimitate transferat de electorat în urma alegerilor. Este ceea ce în teoria politică se numește „capcana încrederii“ (David Runciman), sau dificultatea guvernării sau chiar a regimului politic (democratic) de a echilibra tendințele ușor schizoide ale democrației în sine, relevate de experiența ultimului secol. Apelul excesiv la încredere, neonorat la capătul drumului, poate distruge însuși țesutul fragil al „ficțiunii“ contractului (într-o formulă benthamiană). Pentru construcția democratică, chiar ideea de a propune de la bun început o metaforă de natură mai degrabă mesianică este contrară ideii de contract și delegare, intrinseci proiectului democratic. Metafora luminiței de la capătul tunelului implica existența unei entități sau a unui lider suficient de „luminat“ încît să ia poporul de mînă și să-l conducă spre ieșire, în urma unui acord exprimat prin ștampila „votat“. Pe de altă parte, într-o construcție contradictorie, aceeași entitate avansa ideea unui contract cu națiunea – „Contractul cu România“. Cele două părți se angajau, una să dea votul, cealaltă să livreze buna guvernare, pusă în operă de „15.000 de specialiști“. Toate aceste formule au intrat deja în folclorul politic al tranziției post-comuniste și pornesc de la incongruența fondatoare, în logica democratică, a două moduri radical diferite de a defini încrederea: mitul salvatorului și raționalitatea contractuală.

Democrațiile sînt o înșiruire de false crize, credea Tocqueville, uitîndu-se la viața politică americană a începutului de secol XIX. Tumultul scenei politice a Lumii Noi, succesiunea rapidă a guvernelor, agitația perpetuă a opiniei publice, colorată, gălăgioasă, stridentă, îl entuziasmau și îl nelinișteau în egală măsură. Metoda ajustării din mers a diferențelor izvorîte din practica egalității ridica în ochii primului teoretician modern al democrației chestiunea bunei guvernări și a abilității aleșilor de a insufla națiunii încrederea. Cu toate acestea, în mod paradoxal, instabilitatea aparentă a democrațiilor poate fi și sursa capacității acestora de a se consolida.

Tunelul, spațiu claustrofobic și angoasant, nu era cea mai potrivită metaforă pentru alternativa democratică, deși nu se poate afirma că intențiile din spatele ei vizau altceva decît construcția de tip democratic. O a doua constatare ține așadar de resorturile implicite mobilizate într-o asemenea formulă: metafora tunelului descrie, în primul rînd, un spațiu politic contiguu, obscur și unidirecțional. Mișcarea într-un asemenea spațiu nu poate avea decît un înainte și un înapoi, ceea ce limitează de la bun început posibilitatea alegerii. Or, modernitatea propune diverse metafore pentru proiectul democratic: lichiditate (Bauman), arborescență, interconectare, rețele etc. Mai toate presupun existența unui cîmp potențial de mișcare multidirecțional, unde individualitatea, subiectivitatea, diversitatea pot coabita în interiorul unui proiect politic flexibil. Liniaritatea, imaginea unidirecțională se regăsesc în imaginarul modernității în produse politice de tip istoricist, teleologic: societate închisă, condiționarea socială sau rasială, inevitabilitatea istorică. Cu alte cuvinte, metafora tunelului e cu siguranță integrată modernității, dar nu aduce neapărat servicii proiectului democratic. La treizeci de ani de la căderea Cortinei de Fier, într-un climat oricum dominat de retorica Apocalipsei, sfîșiat de autoritarisme, inegalități și traumatisme prost cicatrizate, tranziția pare mai degrabă eratică decît liniară. Dar absența luminiței de la capătul tunelului ar trebui, de fapt, să bucure mai mult decît să prost-dispună: e poate semnul că, în locul tunelului, mai există, încă, un cîmp al posibilităților.

Raluca Alexandrescu este conferențiar abilitat la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.