Mica istorie a acestui "dosar tematic" începe în suplimentul "Exodul inteligenţei", apărut în nr. 73 al revistei noastre şi coordonat de Cristian Ghinea. Dna Lavinia Huidan, preşedinta firmei Forum Auto, importator Volvo în România, inspirată de suplimentul nostru, a creat programul "Volvo - partener al inteligenţei", dedicat loturilor olimpice de matematică şi fizică. Nu este vorba despre o simplă sponsorizare, ci de încercarea de a fi permanent alături de aceşti elevi, în procesul de pregătire şi în participarea la concursuri. Printre altele, programul a inclus o dezbatere la care au participat premianţii la Olimpiadele Internaţionale de Fizică şi Matematică, profesorii lor, reprezentanţi ai elitei culturale, ai mediului de afaceri şi ai mass-media. Pornind de la dilema "a pleca în străinătate sau a rămîne în ţară", dezbaterea a cuprins probleme complexe, încercînd să descrie statutul acestor elevi de excepţie în societatea noastră, relaţia lor cu sistemul şcolar, cu propriile succese, cu ceilalţi. Această dezbatere constituie nucleul paginilor următoare şi o prelungire, în alţi termeni, a suplimentului "Exodul inteligenţei". De la Dilema veche la Volvo şi înapoi..."Olimpicii României" reprezintă, o dată pe an, cînd se întorc cu premii din străinătate, subiect de primă mărime pentru ziare şi pentru televiziuni. În rest, societatea nu pare să-i ia prea mult în seamă: nu sînt (din păcate) "modele de succes", iar felul în care noi, ceilalţi, ne raportăm la ei ţine mai degrabă de o afectivitate conjuncturală: datorită lor, ne simţim cîteva zile pe an "mîndri că sîntem români" şi bucuroşi că reprezentanţi ai şcolii româneşti sînt capabili de asemenea performanţe. Cînd termină liceul, cei mai mulţi pleacă la studii în universităţi americane, ceea ce ne provoacă teama că "ne fug creierele". De la preşedinţi pînă la cetăţeni, cu toţii părem a avea o opinie deja formată despre această problemă. Dar nu prea sîntem dispuşi să discutăm lucid, cu argumente, ce facem noi pentru ei, ce loc le poate asigura societatea românească, a cărei precaritate materială şi organizatorică nu pare a favoriza performanţele de vîrf, nici inserţia unor tineri atît de înzestraţi în comunităţi academice solide şi totodată deschise către inovaţie. Nici nu sîntem prea dispuşi să reflectăm la normalitatea plecării la studii în ţări unde asemenea vîrfuri intelectuale pot cu adevărat să se formeze.Ei pleacă. Noi rămînem să dezbatem şi să ne gîndim la "legendele" olimpicilor, cu aerul că am spus totul: nişte elevi înzestraţi, produse ale şcolii româneşti, care demonstrează nivelul învăţămîntului nostru etc., etc. De fapt - aşa cum se va vedea şi din paginile următoare - ei îşi privesc performanţele cu un aer cît se poate de firesc, ţin foarte mult la profesorii lor, vor să studieze mai departe şi ştiu că aici nu o pot face. Dar nu privesc plecarea cu dramatism, nici n-o consideră "definitivă". Pur şi simplu, se înscriu cu naturaleţe în tendinţele lumii de azi. Ar merita să-i ascultăm mai des şi să ne intereseze felul lor de a fi şi de a gîndi nu doar cîteva zile pe an, cînd iau premii prestigioase... (M. V.)argument