De cînd educația nu se mai cheamă învățămînt

Publicat în Dilema Veche nr. 359 din 30 decembrie 2010
De cînd educația nu se mai cheamă învățămînt jpeg

Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative. (Ministerul Educaţiei)

Ce s-a întîmplat important în ultimii 10 de ani în educaţie? Mai nimic, poate răspunde cineva. Şi l-am numi pe acel om cîrcotaş, fără să o merite. Cum nu s-a întîmplat nimic!? N-am avut o mulţime de miniştri, fiecare cu reforma lui? N-am scos notele din ciclul primar şi le-am înlocuit cu calificative? Nu dăm astăzi teste naţionale? Nu publicăm o sută de subiecte pentru bacalaureat, pe care elevii să le tocească în speranţa că vor avea noroc şi le va „pica“ subiectul potrivit? Nu primim elevii la liceu în funcţie de notele pe care profesorii, care-i ştiu de mici, îi evaluează permanent? N-avem astăzi universităţi independente, „descentralizate“ şi facultăţi subordonate? Nu am combinat de zeci de ori educaţia cu tineretul, cu sportul, cu cercetarea şi cu ce s-a mai nimerit în denumirea oficială a Ministerului Educaţiei? Cum să nu se fi schimbat nimic?! Păi, să vedem ce s-a schimbat şi cînd anume s-a schimbat în ultimii zece ani. Dar pentru a înţelege mai bine ultimii zece ani, nu putem să facem abstracţie de prima decadă de după Revoluţie. 

Atunci, imediat după Revoluţie, ne-am îngrijit să curăţăm manualele şcolare de poza „Tovarăşului“ şi de alte elemente comunistoide, proprii propagandei specifice unui sistem totalitar care vedea în „învăţămînt“ unealta perfectă de control a viitorilor cetăţeni, mult-aşteptaţii oameni noi. Şi aveau dreptate să gîndească aşa. Măcar comuniştii conştientizau că de ceea ce se întîmplă în şcoală, la un moment dat, depinde cum vor arăta în viitor oamenii unei societăţi. Noi am uitat acest lucru. Spuneam că ne-am grăbit să scoatem elementele de curriculum specifice propagandei şi am crezut în mod naiv că am făcut reforma educaţiei. Să schimbi „Tricolorul“ cu „Deşteaptă-te române!“, să scoţi cîteva cîntecele patriotice şi stema proletcultistă nu înseamnă că ai făcut reformă. Elementele de curriculum ascuns au indus, pentru încă cîteva generaţii, valori anacronice. 

Prin ’96-’97, după ce Convenţia Democrată a ajuns la putere şi Andrei Marga a devenit ministru, am început să ne prindem că avem nevoie de o altfel de reformă: descentralizare curriculară, nevoia de noi didactici şi noi metode de predare, introducerea unor elemente specifice noului management public, manuale alternative şi altele pe care le-am descris în amănunt cu alte ocazii. Minunea n-a durat mult. Cînd lucrurile începeau să se cristalizeze, fatalitate, fostul PDSR (pentru cei mai tineri, actualul PSD) a cîştigat iar puterea, Ecaterina Andronescu s-a pus pe contrareforme, pur şi simplu „corectînd“ din pix ce se lucrase anterior. O nouă generaţie de reforme a eşuat şi nu a produs efecte mai tîrziu, adică, raportat la ziua de azi, în trecutul nostru recent. Ştiţi, reformele din educaţie produc rezultate în aproximativ opt ani. De aceea, un ciclu de politici educaţionale trebuie să aibă aproximativ opt ani. 

Am băgat bani în ultimii patru ani în educaţie, înainte de a reforma sistemul, şi au dispărut ca apa în sugativă fără să lase nici o urmă la nivelul calităţii. Şi ar mai fi de spus că la nivel instituţional n-am reformat nimic serios, iar profesorii sînt blazaţi şi apatici din cauza unei politici de resurse umane, aceeaşi de zeci de ani, care recompensează vechimea, adică fidelitatea faţă de sistem, în loc să recompenseze performanţa adevărată şi chiar să încurajeze competiţia reală. Mai avem nişte relicve numite inspectorate şcolare, unul în fiecare judeţ, care au uitat de menirea lor iniţială, adică „inspecţia“ – cum se chema pe vremuri –, azi îi spunem evaluare şcolară. Pe scurt, avem cam toate formele instituţionale ale vechiului sistem de învăţămînt peste care am pus la întîmplare proceduri noi şi am mai adăugat o serie de organisme noi (vezi cele două agenţii de asigurare a calităţii) care, la rîndul lor, au crescut birocraţia şi au adus în plus poveri administrative suplimentare (vezi completarea hîrtiilor în mod formal). Pe scurt, tot ce am făcut am făcut de formă, iar schimbarea nu s-a produs în mod real acolo unde trebuia: la nivelul clasei, în relaţia dintre profesor şi elev. Acesta este nivelul ce trebuie vizat de orice reformă în educaţie, pentru că acolo se înfăptuieşte educaţia! Nu în minister, nu la inspectorate şi la agenţii, nu în biroul directorului, ci în clasă. Şi asta înseamnă două lucruri: profesori motivaţi şi pregătiţi, şi elevi (şi părinţi) care să găsească relevant ce se întîmplă la şcoală. În cei 20 de ani, schimbare s-a mai realizat, dar doar ca degradare a formei moştenite de la comunişti, intrată în conflict cu odraslele noilor „capitalişti“, şi nu ca rezultat al unor reforme coordonate.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.