De-a şoarecele şi pisica

Bogdan MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
De a şoarecele şi pisica jpeg

Acum treizeci (și ceva) de ani, cînd jucam prinsa și ascunsa și fotbal și nu mai știu ce, că e tare mult de-atunci, discuțiile dintre adulți și pitici erau fulgerătoare. Cum bîzîiam puțin, în căutarea unor explicații, cum auzeam de la unu’ mare că sînt mic și că nu-i treaba mea. Sau că o să-nțeleg mai încolo, cînd o să cresc. Da’ n-o să crești dacă nu ești cuminte, dacă nu înveți bine și dacă nu-ți spui rugăciunea! În rest, stai, hai, taci, minți, nu fi obraznic, ce cauți aici, potolește-te, te iau țiganii (în sac), gata, gata, am zis gata, și altele, și altele – le-a prins Cehov pe toate în povestirea Viața în întrebări și exclamații. Așa erau vremurile. Așa erau oamenii, vorbeau mai puțin. Știm, știm, să n-o mai lungim.

Mama – nu mă-ntrebați de tata, habar n-aveam unde era tata –, mama era zi de zi în preajma mea. Cu toate astea, nu mi aduc aminte aproape nici o discuție cu ea. Cele mai multe dintre ele se terminau înainte de a începe. Ceac-pac, ești mic! OK, OK, eram mic, mi-am văzut în continuare de-ale mele, școală, teme, fotbal, sărumînapentrumasășimamaceamaifrumoasă, eusîntmictufămămare, am respectat regulile, dar nu m-am dat bătut. Am studiat-o cu mare, mare atenție pe maică-mea, i-am memorat stările, gesturile, expresiile, grimasele, tot ce-am prins, apoi m-am apucat să inventez. Inventam conversații cu mama. Mai tîrziu, și cu alți oameni. Mă descurcam, îmi plăcea jocul. Îmi place și acum. Ceac-pac!

Ne băgaseră MTV, ce nebunie! Toată lumea avea, din senin, o melodie preferată. Avea și maică-mea una, mai mult ca sigur, și mă rîcîia că nu știam care i aia. Nu prea îndrăzneam s-o deranjez cu chestii de doi lei, părea mereu preocupată. Mi-am pregătit terenul. M-am lăudat că am luat un zece la română (sau la mate, sau la geogra, nu mai țin minte, așa cum nu mai știu nici dacă l-am luat pe bune sau dac-am trombonit). Zecele și-a făcut treaba, ca-ntotdeauna. I am prins maică-mii zîmbetul – asta-i, m-am încurajat, acum e momentul, un-doi-trei-și, bagă! Și-am întrebat-o, nici măcar n am așteptat să zică na, fain. Hai, treci la masă, că se răcește, am auzit. M-am aprins. Am insistat. Că de ce nu-mi zice. Că sigur are. Toată lumea are! Na, eu n-am, a spus.

M-am așezat la masă. Am mîncat super-șnițele cu piure & clătite cu gem. Sau ce-o fi gătit mama atunci. În timp ce-nfulecam, am ales eu pentru ea. Am fredonat o zi, două, băr iț nău secîrîfais, nău secîrîfaaaais, nău secîrîfais ăăărol. Elton John părea un tip simpatic.

Altfel, pîndeam momente de atenție din partea ei. Cînd mă săturam și de așteptat, și de inventat, forțam lucrurile, mințeam de stingeam. Și, uite-așa, am venit într-o zi de iarnă acasă fără ciorapi și-am zis că i-am pierdut la școală, mna, se mai întîmplă, ce să fac (neinspirat – minți, minți ca tată-tu, unde-s ciorapii, am auzit toată seara, și nici măcar n-am răcit), și, uite-așa, am transformat premiul trei în premiul întîi ștergînd cu un praf magic două bare de pe diplomă (foarte inspirat – am fost pupat de nu știu cîte ori și dus la cofetărie). Și cîte și mai cîte. În timp ce eu măsluiam și vrăjeam pentru a cîștiga atenție, mama era pe fază la momentele mele de neatenție. Mă urmărea, mă mirosea, făcea o fentă, două și, auci, mai devreme sau mai tîrziu, mă prindea. Ne jucam, ne jucam de a șoarecele și pisica.

Ei, și-au trecut anii, vaidoamne, cum au trecut, mama e bine, sănătoasă, eu, la fel, uneori ne scriem SMS-uri, alteori vorbim la telefon ca și cînd ne-am scrie SMS-uri. Cum nu am copii, ca să povestim despre ei, discutăm de năzbîtiile pe care le face bună-mea, la aproape 90 de ani, și despre starea vremii. Cînd ne întîlnim, sîntem, ca acum treizeci de ani (douăzeci, zece, cinci), ca alaltăieri, ca ieri, ca-ntotdeauna, pe fază. Nu ne scapă nimic, ne jucăm unul cu altul, așa cum ne-am obișnuit. Ceva s a schimbat, totuși. Amîndoi pîndim momente de atenție din partea celuilalt și ne prefacem că nu le vedem pe-alea de neatenție. Și știm că ne… eh, chestiile astea nu se spun.

Uite că a mai rămas un pic de spațiu. Hai, mum, zi-mi: care-i melodia ta preferată? 

Bogdan Munteanu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Ai uitat să rîzi azi, Editura Nemira, 2016.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.