Dansul caricaturalesque la ocazii speciale

Alida MOCANU
Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Dansul caricaturalesque la ocazii speciale jpeg

N-a văzut Parisul ce vede o nuntă la români. La noi, spiritul latin se deşănţează pe ringul de dans: el ia forma Dansului Pinguinului, a lui Bosquito („Hai, iubito, nu fugi de mine, uită-te mai bine!” bis!), a „Drumurilor noastre toate” şi, pe final, pentru arderea caloriilor – sau ca metodă de defulare a stresului cotidian –, acelaşi spirit înfocat latin se încinge în paşi de „Cotton Eye Joe” ca-n Vestul Sălbatic, cu tendinţe balcanice, negreşit, un fel de dansul cowboy-ului înrudit cu polca, sau poate cu sîrba oltenească, deşi, în debandada generală, aproape că nu mai contează.

Nu sînt o împătimită a nunţilor. Toate, fără excepţie, au ceva din surescitarea intens manifestată a oamenilor fără distracţii proprii, aşa că, de ce nu, e mai simplu să le cumperi (cu plic şi pioşenie, se ştie) la nunta altora. N-ai ocazie de dans? Iat-o! Lista zbuciumată a unui DJ cu onorariu fix abia aşteaptă să-ţi strici tu pantofii pe ringul colcăind a tocuri şi pantofi proaspăt dezambalaţi (cu etichetă cu tot). Căci, e aproape un clişeu, nunta la români înseamnă dans, sarmale şi iar dans. Cu naşii pe post de cireşe pe tort: „dîrli, dîrli da”, să trăiască naşii, musai! Deşi, de început, încep tot mirii, c-aşa e de cînd lumea.

„Doi-zece, doi-zece, ce ce ce! Atenţiune, ne ne ne! Bună seara, ra ra ra! Se aude, de de de? Merge! Să le urăm casă de piatră tinerilor căsătoriţi (aplauze, fluierături, zîmbete protocolare). Să le urăm fericire şi sănătate şi naşilor (să trăiască!) şi socrilor şi nuntaşilor, lor, lor, lor! (aplauze, fluierături, zîmbete protocolare, din nou, cum altfel?). Urmează Valsul Miresei, haideţi, toată lumea în picioare!” (Am să mă-ntreb aici de ce e nevoie să stăm în picioare, doar nu dansăm noi, dar, desigur, eticheta o cere! Eticheta nunţii, fireşte, şi maestrul de ceremonii, un tînăr ogîrjit şi cocoşat de atribuţii, spre reuşita fără seamăn a petrecerii; important e ca mireasa să fie fericită şi, mai ales, în mod constant scoasă la dans în aplauzele, de formă, ale nuntaşilor.)

Dar, iată, începe Valsul Miresei. În România, uluitorul moment de maximă audienţă este lipsit de factorul surpriză. Playlist-ul prevede un număr de maximum patru-cinci variante, prin rotaţie. Dacă ai noroc, poţi asista la cinci nunţi cu valsuri diferite. Dacă nu, vei auzi piesa din soundtrack-ul Cenuşăresei, „Once Upon a December” (nici măcar nu mai contează că nunta are loc în mai sau septembrie), repetat, într-un joc al imitaţiei, mereu acelaşi, ca un disc smintit, doar protagoniştii schimbîndu-se.

Apoi, cu un aplomb festiv şi cumva solemn, şeful de trupă îi anunţă pe invitaţi că a sosit momentul să „poftească” la dans.

Ringul devine atunci un manège incendiar de gesturi nefireşti şi ţinute pestriţe, vărgate, înflorate, în dantele şi croieli stranii, un tablou social mai eclectic decît însăşi definiţia eclecticului: întotdeauna există o tanti cu unghii lungi şi sclipici policrom fixat pe coc, rochie mulată şi kitschoasă, care rupe ringu-n zece; un nene cu cămaşa aprig transpirată, care dansează cu braţele-n aer pe house, într-un spasm atroce, pe lîngă o domnişoară de 18 ani (deşi el are 70); un cuplu de tineri care dansează blues cu ţigările în mînă (fumurile îşi spun cuvîntul!); un lider de „Meneaito” care se autoproclamă şef de dans la toate momentele serii; nişte doamne bine (trecute de 50) care se mişcă lasciv pe melodii pe care ar trebui să aibă decenţa să stea jos; o domnişoară cu fusta mai scurtă decît ea însăşi, care ţopăie bezmetic, motiv pentru care lumea a uitat să se uite la mireasă; un băiat rock’n’roll (la orice nuntă există un tip care se crede Shakin Stevens); un cuplu transpirat şi plictisit, care dansează (li se vede pe chip) de nevoie, şi nu din plăcere; nişte domnişoare în căutare de partenerul vieţii, cu nefericita senzaţie că-l vor găsi în ring, într-un miraculos joc al hazardului; un nene cu mustaţă şi un altul cu burtă (ambii dansează „Macarena” la fel de prost); o fată mare timidă şi jenată de propriile stîngăcii în paşi de „Bamboleo” (dar ce e „Bamboleo”? pare că se-ntreabă ea)... Şi apoi, aceea, straşnica dansatoare, veşnic acolo, veşnic cu atitudine de Miss, o tînără sexi (la care rîvnesc toţi nuntaşii): Diva! Doar ea se mişcă bine (oarecum timid, dar totuşi îndrăzneţ, cu zîmbet cochet şi ruj roşu, cu tocul şi pasul în tandem, ea ştie că dansul ei e o viitoare nuntă promisă cuiva, dar oare cui?). Toţi par să reproducă un déjà-vu, déjà-trăit, déjà-dansat de alţii. Nimic nu-i altfel. Totul e la fel.

E un mimesis nuntesc pentru că tradiţia presupune fidelitatea repetiţiei (fără eleganţă, de cele mai multe ori). Nu-i de mirare atunci că nunta riscă să devină, cel puţin privită din perspectiva ringului de dans, o arenă a circului, un zumzet de albine năpustindu-se spre stup, fără reguli, convenţii sau fineţuri de conduită, un concurs de neck-drop-uri nereuşite şi offbeat-uri caraghioase, o Elaine Benes (dansatoarea neinspirată din Seinfeld) multiplicată la infinit în rama unei caricaturi de acrobaţi-nuntaşi.

Iar acum, vă „poftim” la dans!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.