Damele prostituate

Ionela BĂLUŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 87 din 15 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"...pe 16 septembrie din ordinul Primăriei onorabila comisie mi'a închis casa luîndu'mi cheile, lăsîndu'mă cu copila mea sub cer [...] Acest fapt barbar, violator legilor şi Constituţiunii Ţării mele este constatat de Primul Procuror şi care este fructul asociaţiunilor nedrepte şi neconstante ale Doctorului Comisii de Roşu cu care am fost în discuţiuni şi certuri mai mult timp acusîndu'mă că în casa mea se petreceau fapte neplăcute, care acusaţii nu au fost şi nu sînt constatate de nimeni ci numai idei, invenţiuni ale numiţilor medici. Sînt săracă, dobîndeam ca macerlá nutrimentul meu şi al copilului şi totodată am fost supusă legilor ţărei mele dar invidia acelui medic [...] fără a fi nimic constatat, sînt proprită ami avea profesiunea cu care mă nutream. Înalte domn, aveţi pietatea de a ferici o infortunată ca mine, ordonaţi a fi liberă în profesiunea mea căci D. Medic nu este just [...]." Aşa începe unul dintre dosarele din arhivele ministerului de Interne din 1873, iar fragmentul este extras din scrisoarea unei ţiitoare de casă de prostituţie, păstrată în acelaşi fond arhivistic. Surprinzătoare şi în acelaşi timp preţioasă, această scrisoare adresată în 1868 ministrului de Interne, de Elena Protopopescu. Mărturie preţioasă, pentru că ne oferă un tablou exact al actorilor implicaţi în supravegherea prostituţiei: reglementarea prostituţiei, inspirată de modelul occidental, este o preocupare tot mai vizibilă a elitelor conducătoare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea românesc. Medicii devin un fel de autoritate morală care este legitimată de competenţa ştiinţifică; ei sînt însărcinaţi cu controlul sistematic al prostituatelor, fiind ajutaţi de reprezentanţi ai administraţiei locale şi, în aplicarea deciziilor, de către poliţie. De altfel, primele proiecte de creare a unor spitale de boli venerice, respectiv de supraveghere a prostituţiei, aparţin medicilor (Cuciuran în Moldova, în 1849, şi Iacob Felix în Ţara Românească, în 1862). Regulamentele de supraveghere a prostituţiei se multiplică şi devin tot mai amănunţite în ultimele decenii ale secolului, fiind reluate şi în condicuţa pe care fiecare prostituată sau casă de prostituţie trebuia să o aibă. Care sînt punctele principale ale acestor regulamente? Organizarea administrativă, precizarea instituţiilor care trebuie să se ocupe de această "problemă" şi prerogativele fiecăreia, taxele, clasificarea prostituatelor şi a caselor de toleranţă, amenzile. Înscrierea tuturor femeilor prostituate în registre speciale (avînd ca rubrici obligatorii: numele, prenumele, vîrsta, profesia, domiciliul) este un imperativ esenţial, lupta cu prostituţia clandestină fiind o temă recurentă în literatura medicală. Astfel, trebuie înscrise toate femeile care vin şi declară că practică această profesie, dar şi toate femeile de peste 12 ani care vor avea o atitudine provocatoare pe stradă sau care sînt ştiute ca fiind prostituate, care sînt acuzate în plîngeri sau denunţate de către comisarii de divorţ. Totuşi, reglementarea pare să aibă şi aspecte pozitive, deoarece aceste regulamente dau în acelaşi timp dreptul prostituatelor să conteste eventualele decizii abuzive. Femeile publice vor fi împărţite în patru clase, cărora li se aplică taxe diferite: clasa I - femeile publice care locuiesc singure şi preferă vizita medicală la domiciliu, vor plăti 36 de lei pe lună; clasa a II-a - femeile publice care locuiesc într-o casă publică de categoria întîi (bordel) sau frecventează o casă publică de categoria a doua (casă de întîlniri) şi vor face vizita medicală acolo, plătesc 20 de lei pe lună; clasa a III-a - femeile publice care frecventează o singură casă, dar locuiesc singure şi merg la spital pentru vizita medicală, nu plătesc nici o taxă; clasa a IV-a - femeile publice care locuiesc într-o casă publică patronată de o femeie şi merg la spital pentru vizita medicală, nu plătesc nici o taxă. Sînt prevăzute două vizite medicale pe săptămînă; primarul trebuie să stabilească un orar, de comun acord cu medicii oraşului, acesta urmînd să fie comunicat prostituatelor. Principalul scop al acestor vizite este evident depistarea bolilor venerice, iar regulamentul descrie în mod destul de amănunţit cum trebuie făcut examenul medical, precizînd foarte exact toate părţile anatomice care trebuie observate. Atît femeile publice, cît şi matroanele caselor de prostituţie nu au voie să părăsească oraşul în care au fost înscrise, fără să-l anunţe pe comisarul poliţiei sanitare. Amplasamentul caselor de prostituţie face obiectul unor precizări suplimentare: dacă în 1862, se menţionează doar că acestea nu trebuie să se afle în apropierea unei biserici sau a unei instituţii de învăţămînt, spre sfîrşitul secolului restricţiile se înmulţesc. Astfel, casele de prostituţie trebuie "strict separate de alte clădiri", nu trebuie să fie amplasate pe străzi principale, iar plîngerile vecinilor pot duce la suspendarea acestora. Cît despre prostituate, se constată o grijă tot mai mare de a le separa de "femeile cumsecade", de a le circumscrie în spaţii care să nu interfereze cu cele ale burgheziei respectabile: ele nu au voie să zăbovească prin restaurante, cafenele, grădini publice, să meargă la teatru, la circ sau la alte spectacole, nu au voie să se plimbe pe bulevardul Universităţii, pe Calea Victoriei între Lipscani şi strada Umbrii sau pe şoseaua Kiseleff, mai ales la ora la care aceste locuri sînt frecventate de public. Orice încălcare a acestor reguli se soldează cu amenzi sau închisoare, iar pentru aplicarea lor medicul poate face apel la serviciul jandarmilor. Modificarea regulamentelor - care merge aproape întotdeauna în sensul înăspririi lor - se face mai ales în urma confruntării cu situaţii reale pentru care regulamentele în vigoare nu sînt suficiente. De exemplu, prefectul de Giurgiu îi propune ministrului noi "Instrucţii pentru regularea femeilor publice dintr-acest oraş" deoarece: "Mulţimea streinilor şi a Matrodzilor de diferite naţii ce frecventează acest oraş făcînd de mai multe ori neorînduieli pe la femeile publice şi încuibînd diferite boale sifilitice din care cauză soldaţi în garnizoană să îmbolnăvesc". Mărturia de la care am plecat este nu numai preţioasă, dar şi surprinzătoare, deoarece ea arată că prostituatele au intrat relativ repede în jocul autorităţilor şi au învăţat să exploateze logica îndatoriri-drepturi. Elena Protopopescu evocă, în sprijinul cererii sale, "legile acestei ţări", pe care ea le-a respectat, în timp ce medicul le-a violat, după spusele sale. În plus, ea mobilizează cîteva clişee din ideologia epocii care erau foarte des invocate cînd se vorbea despre rolul şi locul femeii: sărăcia a obligat-o să practice această profesie, care îi permitea să-şi întreţină copilul, maternitatea fiind pusă ca argument central. Iar Marghioala Săuleasa, o altă prostituată, îi scrie ministrului pentru a-şi cere drepturile care i se cuvin în urma respectării legilor ţării; ea se plînge că prefectul, trecînd peste decizia ministrului, i-a pus la poartă "caraulă de sergenţi pentru a nu fi frequentată casa mea de nimeni nici dziua, nici chéru séra, cu care acesta mă face a pierde ce am plătit..." Cum s-au rezolvat aceste plîngeri nu ne mai spun arhivele, dar existenţa lor e foarte folositoare pentru o incursiune în universul prostituţiei din societatea românească a secolului al XIX-lea... Ionela BĂLUŢĂ

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.