Dacă părinţii ar avea putere...

Publicat în Dilema Veche nr. 326 din 13 - 19 mai 2010
Dacă părinţii ar avea putere    jpeg

Şcoala românească, la prima vedere, pare a avea două părţi care trebuie să se pună de acord: profesorii şi copiii. La o privire mai atentă, iese la iveală şi o a treia, care are multe de spus: părinţii.
I-am întrebat, pentru început, pe părinţii mai multor elevi de şcoală generală şi de liceu ce puncte pozitive/negative au găsit învăţămîntului românesc, în general, şi şcolilor copiilor lor, în particular.

Mihaela, inginer, 40 de ani, mama unui copil de clasa a VI-a, găseşte puncte preponderent negative învăţămîntului actual, într-o analiză temporal-comparativă: „Fără să vreau, am comparat şcoala de acum cu cea de pe vremea mea (anii ’80). Trebuie să recunosc că, în afară de muncile patriotice şi învăţămîntul politic de la orele de istorie şi filozofie, şcoala pe care am făcut-o eu îmi iese mereu superioară celei pe care o urmează copilul meu azi: profesorii erau mai dedicaţi şi chiar mai bine pregătiţi, materia era mai bine structurată, iar copiii erau mai apropiaţi unii de alţii. În ceea ce priveşte învăţatul pe dinafară, aici nu s-a schimbat mai nimic...“

Nemulţumirile nu sînt, defel, nostalgice, ci foarte concrete. Ele se referă la cele trei elemente esenţiale ale procesului de învăţămînt: profesorii, elevii şi materia pe care cei dintîi trebuie s-o predea celor din urmă. Concepută şi structurată tot de cei dintîi. Despre aceasta, şi alţi părinţi îşi manifestă opinii nu tocmai favorabile: „Din nefericire, manualele noi conţin deseori greşeli (de exprimare, informaţii etc.)“ (Paul, tatăl unui copil de clasa a X-a); „La capitolul negativ voi trece doar un punct – manualele. Nu vreau să discut conţinutul lor, ci doar modul în care au fost tipărite. De exemplu, în manualul de fizică de clasa a VI-a, paragrafele marcate cu «De reţinut» aveau fondul albastru şi litere mov... o ceaţă totală. De ce ar fi atraşi copiii să înveţe după astfel de manuale?“ (Gabriela, ingineră, părinte de copil în clasa a VII-a).

Alte nemulţumiri depăşesc cadrul strict al cărţilor şi merg mai departe, spre sistem: „Haosul legislativ, multitudinea de schimbări şi lipsa direcţiei sînt chinuitoare, literalmente nu se mai înţelege nimic din tot ce înseamnă sau ar trebui să însemne şcoala. Faptul că profesorii nu pot avea un trai decent bazîndu-se doar pe salariu, combinat cu haosul din sistem, face ca şcoala să nu poată funcţiona cum trebuie“ (S.B., 39 de ani, manager, mama unui copil de clasa a VII-a); „Principala problemă a sistemului de învăţămînt actual este că nu pune elevul şi nevoile lui ca punct de pornire al oricărei strategii. Se dezbat şi se doreşte a fi rezolvate problemele profesorilor – de salarizare, norme didactice etc. – infrastructura şi orice altceva, înaintea nevoilor şi aşteptărilor elevilor. Ca urmare, elevii se aleg cu materii care generează cunoştinţe de care nu vor avea niciodată nevoie, cu programa şi programul foarte încărcate. Am ajuns la «performanţa» ca profesorii să aibă norme didactice din ce în ce mai mici, dacă nu cumva cele mai mici din Europa, iar copiii să aibă programele din ce în ce mai încărcate, dacă nu cumva cele mai încărcate din Europa“ (Mihaela); „Universul şcolii este puternic afectat de desele reorientări ale strategiei ministerului, în funcţie de politicienii care s-au perindat la cîrma instituţiei“ (Lorena, 38 de ani, meteorolog, mama unui copil de clasa a VI-a).

Şi nu cuprind doar sistemul legislativ, ci unul mai general, conceptual, filozofic: „Şcoala românească nu formează un mod de aplicare în practică a celor învăţate“ (Gabriela, profesoară, mama unui copil de clasa a X-a). „Materiile se învaţă la nivel formal“ (Alexandru, părinte de copil în clasa a IX-a).
Există însă şi cîteva puncte bune pe care aceiaşi părinţi le văd în felul în care odraslele lor învaţă: „Pot spune că sînt mulţumită de activităţile extraşcolare: excursii, tabere, activităţi sportive şi atît“ (Lorena); „Cred că, în ziua de azi, copiii au o mai mare deschidere, o mai mare libertate, iar părinţii o mai mare libertate de alegere“ (Mihaela); „Există şi dascăli care îşi iau în serios menirea, îi îndrumă şi îi ajută pe copii să capete cunoştinţele şi deprinderile cu care ei ar trebui să rămînă la finalul ciclurilor de învăţare“ (S.B.); „Cel puţin la nivel formal, se învaţă matematică, ştiinţe, limbi străine mult mai serios decît în alte ţări“ (Alexandru); „Şcoala românească formează un mod de gîndire.“ (Gabriela, mama unui elev de a X-a).

Cele mai interesante răspunsuri au fost, însă, la întrebarea Dacă aţi avea mai multă putere, v-aţi implica mai mult, aţi schimba ceva? – „Dacă aş avea mai multă putere, aş reforma sistemul astfel încît în centrul său să fie elevul şi nevoile lui. Aş porni de la ce cunoştinţe şi competenţe are nevoie să dobîndească elevul la fiecare moment al dezvoltării lui. De aici mi-ar rezulta şi ce materii şi cîte ore pe săptămînă trebuie, de cîţi profesori avem nevoie, ce specializări trebuie să aibă aceştia şi, implicit, de ce infrastructură este nevoie! Surplusul de personal didactic şi nedidactic trebuie să se reprofileze, tot aşa cum se reprofilează atîţia ingineri, medici şi avocaţi. Nicăieri în lumea asta faptul că ai terminat o şcoală nu-ţi garantează că vei face tot restul vieţii acea meserie pentru care te-ai pregătit. Poate nu toţi profesorii sînt făcuţi pentru aşa ceva sau poate sistemul, la un moment dat, nu poate absorbi toată forţa de muncă din acel domeniu. Aş schimba programele şcolare şi aş pune accentul pe dobîndirea de competenţe şi de cunoştinţe generale. Pentru partea de performanţă aş face centre de excelenţă“ (Mihaela).

Se pare că şi alte opinii pun accentul pe îmbunătăţirea performanţei cadrelor didactice: „Aş face în aşa fel încît cele declarate să poată deveni reale – prin controale în şcoli, penalizări şi premieri ale profesorilor, în funcţie de situaţia reală a elevilor“ (Alexandru); „Dacă aş avea mai multă putere (politică sau financiară) aş finanţa o şcoală sau aş lansa un program de coaching pentru întreg colectivul profesoral şi de management“ (Lorena). O altă părere sintetizează relaţia ideală elev-şcoală-profesor: „Dacă aş avea mai multă putere, m-aş asigura că este omul potrivit la locul potrivit“ (Gabriela, mama unui copil în clasa a VII-a). Sînt şi părinţi care ar acţiona asupra unor chestiuni mai practice: „Aş face ca orele să fie numai de dimineaţă, iar elevii să facă în cadrul şcolii cluburi, cercuri, pregătire suplimentară. Ar trebui să ia şi masa în şcoală – de aceea ar trebui să existe acolo o cantină – ca în alte ţări. E anormal, de asemenea, ca numărul de ore să scadă, cînd majoritatea copiilor, venind acasă imediat după ore, stau atîtea ore singuri, nesupravegheaţi“ (Paul).

Alţi intervievaţi ar adopta modele din vecini: „Aş prelua un sistem nordic de învăţămînt, de genul celui finlandez, şi l-aş adapta realităţilor româneşti cu un plus de orientare către studiul individual“ (Lorena); „Aş regîndi poate sistemul, m-aş baza pe cele mai de succes modele din lume“ (S. B.). Ultimul răspuns mi se pare cel mai uman. Şi îl împărtăşesc, părinte (de copil în clasa a VII-a) fiind şi eu, deşi nu mi-a cerut nimeni părerea: „Aş pune copiii în centrul sistemului şi aş încerca să redau demnitate şi respect cadrelor didactice“ (S. B.).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.