Cum se pleacă

Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La muncă în străinătate se poate pleca, teoretic, pe două căi. Fie prin Oficiul Naţional de Recrutare şi Plasare a Forţei de Muncă în Străinătate (ONRPFMS) din subordinea Ministerului Muncii, fie prin intermediul firmelor private, care sînt ori acreditate să plaseze muncitori în străinătate, ori "fantome", firmele ilegale care îşi lansează de cele mai multe ori "plasa" prin anunţuri la ziar, de tipul: "firmă de recrutare serioasă, rezolvăm orice problemă legată de viză" sau "ai nevoie doar de o copie xerox după paşaport" sau "plecarea garantată într-o săptămînă". Dacă pleci prin ONRPFMS, nu plăteşti nici un comision, dacă o faci printr-o firmă privată, scoţi din buzunar între 500 şi 1.500 de euro. Dacă reuşeşti să pleci legal, calea e mai sigură cel puţin din punctul de vedere al respectării contractelor, existînd acorduri între state şi un guvern, la mijloc; dar pînă să reuşeşti să pleci... drumul e lung şi presărat la tot pasul cu birocraţie, cu alergătură şi cozi interminabile, fapt pentru care, de cele mai multe ori, oamenii renunţă. Sînt descurajaţi nu numai de umilinţa nopţilor pierdute pe stradă sau adăpostite prin blocurile de pe lîngă Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă, dar şi pentru că la finele acestui drum de corvoadă, chiar dacă dosarul le este impecabil, ultimul cuvînt îl are tot intervievatorul, iar criteriile acestuia sînt de multe ori nişte necunoscute. Uneori pot "pica" examenul, tocmai din cauză de prea mult zel. De exemplu, la culesul căpşunelor sînt preferate femeile, bărbaţilor, una dintre motivaţiile angajatorilor fiind că femeile "sînt mai harnice şi rezistă mai mult". Femeile însă nu sînt nici ele primite orişicum. Sînt respinse din start cele "elegante", cele coafate sau cele care au o manichiură impecabilă. Adică exact cele care încearcă să facă impresie bună. Defectele fizice atîrnă şi ele foarte greu. Nu sînt acceptate nici cele slabe, dar nici cele grase. Portretul căpşunarului ideal ar fi aşadar: 25-35 de ani, greutate medie, mîinile, musai muncite. Cine nu se încadrează este trimis acasă. Cealaltă variantă pare mai facilă, garantînd în orice caz, într-un procent cu mult mai mare, plecarea. E vorba de agenţiile de intermediere. Cum sînt însă foarte multe neacreditate, varianta cere o prealabilă verificare la sînge. În primul rînd, dacă este înregistrată la Registrul Comerţului, dacă are prevăzut ca obiect principal de activitate codul 7450 (care se referă la recrutarea şi plasarea de forţă de muncă în străinătate). Apoi, dacă are autorizaţie, dacă au existat sau nu plîngeri legate de activitatea respectivei societăţi. Cel mai important este însă ca agenţia să pună la dispoziţia solicitantului o ofertă fermă de muncă. Ce înseamnă această ofertă? Negru pe alb, durata contractului, numărul de locuri de muncă pentru care se încheie contractul; natura şi durata angajării, condiţiile de angajare; asigurarea medicală a angajaţilor etc. Agenţiile n-au dreptul să perceapă alte taxe în afara tarifului de mediere (art.10 din HG384/2001), iar acesta să fie cel mult echivalentul primului salariu oferit de angajator. Pentru orice sumă pretinsă, agenţiile de mediere trebuie să încheie un contract de mediere şi să ofere chitanţă pentru suma încasată. Potrivit statisticilor, majoritatea românilor, care pleacă dincolo, preferă firmele de intermediare. Dar nimeni nu stă se le caute de adeverinţe şi de autorizaţii, mergînd pe ideea "mie nu mi se poate întîmpla" sau "n-o fi dracu’ aşa de negru". Dracu’ se dovedeşte a fi însă foarte negru, chiar de la sosirea muncitorului acolo. Salariul promis în România devine acolo e mult mai mic; perioada de şase luni, pentru care îşi face visuri de aici, devine maximum o lună, acolo, ceea ce înseamnă că nu reuşeşte să scoată nici măcar banii de comision, darămite să mai vină acasă cu niscaiva cîştig. În afară de problemele financiare, condiţiile sînt mizere, de cele mai multe ori angajatorul omiţînd să spună că locuinţa de acolo, în afară de acoperiş, nu mai are nimic; week-endul nu există, plata orelor suplimentare, la fel. Mai mult, revenit în ţară, de la recunoaşterea perioadelor lucrate în străinătate ca vechime în muncă, poate, mai mult ca sigur, să îşi ia "la revedere". (Din statisticile Departamentului pentru Muncă în Străinătate cele mai multe petiţii vin din partea lucrătorilor aflaţi la muncă în Spania, urmate, la mare distanţă, de cele din Germania, Italia, Israel.) Munca la negru în străinătate nu implică, din păcate, numai atît. Este şi apanajul traficanţilor de fiinţe umane care, sub deviza "muncă în străinătate", racolează femei, pe care mai apoi le obligă să se prostitueze. Şi chiar dacă, datorită mediatizării intense a acestor cazuri, multe tinere sînt avertizate şi conştiente de faptul că, în fond, ele nu merg ca dansatoare sau chelnăriţe, ci pentru a se prostitua, multe o fac şi acum gîndindu-se că, odată ajunse acolo, vor reuşi să scape cumva din mîinile traficanţilor. Mînaţi de visul de îmbogăţire, mulţi ar face însă orice doar ca să plece. Cred tot ce li se spune, semnează documente fără să ştie ce semnează, fără să le citească sau pur şi simplu, fără să-i intereseze. Unii ajung chiar să-şi "cumpere" locurile de muncă. Se cunosc cu un Ion sau cu un Gheorghe, care acum doi ani au plecat la muncă în străinătate, iar la întoarcere şi-au luat şi casă, şi maşină. Aceştia, la o adică, le sînt amici şi de ce nu i-ar ajuta şi pe ei? Contra unei sume de bani, Ion sau Gheorghe le pot face şi lor legătura cu fostul angajator. Fără forme legale, cum le-o fi norocul! Mai departe, se descurcă ei cumva. La ora actuală nu se cunoaşte numărul exact al firmelor din România care intermediază plecări la muncă în străinătate. Se ştie însă că, din numărul estimat de aproape două milioane de români care muncesc în prezent în străinătate, o treime lucrează ilegal.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.