Cum se face un monstru (ocolind metoda Frankenstein)

Publicat în Dilema Veche nr. 886 din 1 - 7 aprilie 2021
Cum se face un monstru (ocolind metoda Frankenstein) jpeg

Păi, ar trebui mai întîi să vedem ce se înțelege prin monstruozitate, iar pentru a-i fixa aria de cuprindere s-ar cuveni să aflăm opinia unui expert, zoologul francez Isidore Geoffroy Saint-Hilaire (1805-1861): „Monstruozitatea este o anomalie congenitală foarte gravă care face dificilă îndeplinirea uneia sau mai multor funcții și care produce, la indivizii afectați de ea, o conformație defectuoasă aparentă a exteriorului, foarte diferită de aceea pe care o prezintă în mod obișnuit specia lor“. Pe urmă, cu definiția destul de limpede a lui Saint-Hilaire în minte, ne putem întreba ce fel de monstru vrem să facem. Un evantai de oferte primim din partea altui expert, Louis Guinard (1864-1939), care, în al său Compendiu de teratologie. Anomalii și monstruozități la om și la animale (apărut în 1893, la Paris), încearcă o clasificare a monștrilor și îi împarte în două mari clase, fiecare clasă avînd ca subdiviziuni ordinele, fiecare ordin – triburile, fiecare trib – familiile și fiecare familie – genurile. Cele două mari clase ar fi: 1) monștri unitari sau simpli; 2) monștri dubli sau compuși. Spre exemplificare, ne vom apleca asupra clasei monștrilor dubli, care se subdivide în două ordine: monștri autozitari și monștri parazitari. Ordinul monștrilor autozitari este alcătuit din trei triburi, tribul I, tribul II și tribul III, fiecare dintre ele fiind compus din cîte două familii. Tribul II (din nou, spre exemplificare) se compune din familia monștrilor sycefalieni și familia monștrilor monocefalieni. La rîndul ei, familia monștrilor sycefalieni se subîmparte în trei genuri: Janiceps, Iniope și Synote. Ca să avem o imagine, la genul Janiceps, capul monstrului prezintă o conformație care amintește cu exactitate de aceea a ființei mitologice Janus.

Ajuns aici, simt o adiere de lehamite urcînd spre mine dinspre cititor, așa încît am să las baltă clasificarea lui Guinard, ca să nu rătăcim prea mult prin labirintul aberațiilor anatomice. Și ne vom îndrepta, cu pasul sprinten, către un teratolog practician, Camille Dareste (1822-1899), care spune, în lucrarea sa Cercetări asupra producerii artificiale a monstruozităților sau Eseuri de teratogenie experimentală (apărută în 1877, tot la Paris): „Am produs anomalii și monstruozități prin utilizarea a patru procedee: 1) poziția verticală a oului; 2) aplicarea parțială pe coaja oului a unei substanțe impermeabile la aer; 3) evoluția la temperaturi întrucîtva superioare sau întrucîtva inferioare temperaturii de incubație normale; 4) încălzirea inegală a oului“. Cum a procedat? „La început am folosit clocitoarea Vallée, binecunoscută de toți fiziologiștii care locuiesc la Paris. Aceasta este un aparat cu circulație de apă caldă, amintind de aparatele imaginate de Bonnemain pentru încălzire și întrebuințate de obicei la încălzirea apartamentelor și a serelor. Căldura este produsă prin combustia uleiului dintr-o lampă Locatelli. Apa caldă ajunge în rezervorul superior și încălzește aerul dintr-un sertar unde sînt așezate ouăle.“ Perfect, am zice, cu o singură, dar esențială observație: un asemenea procedeu nu va duce, la capătul tentativelor noastre de teratogeneză, decît la apariția unor monștri aviari (care nu-s nici ei de lepădat, măcar pînă cînd luăm avînt). Și cred că ne-am dori ceva mai amplu ca dimensiuni, un monstru care să întreacă, în anvergură și complexitate, găina cu trei tîrtițe sau potîrnichile siameze. Reținem, însă, de la Dareste, „aplicarea parțială pe coaja oului a unei substanțe impermeabile la aer“, „evoluția la temperaturi întrucîtva superioare sau întrucîtva inferioare temperaturii de incubație normale“ și lampa Locatelli, poate ne vor fi de folos curînd.

Acum, pe drumul către monstrul complex, ne oprim cîteva clipe la Johannes Kepler (1571-1630) pentru a citi, în Tertium interveniens, relatarea unei întîmplări de mirare: „Din cîte își aduc aminte oamenii, un lucru vrednic să fie pomenit s-a petrecut în Flandra unde, în fața unui mare număr de persoane, un prunc a cărui alcătuire nu avea vreun cusur a căzut dintr-o vacă gravidă. A fost crescut și (potrivit vechii datini) s-a luat hotărîrea ca el să devină slujitorul lui Dumnezeu pentru a ispăși păcatele tatălui său, care a fost osîndit la moarte după ce îl recunoscuse drept fiu. Despre acest copil s-a scris că semăna în toate privințele cu o adevărată făptură omenească, doar că nu se putea împotrivi pornirii de a paște iarbă“. (În paranteză fie zis, povestea lui Kepler ne-a reamintit un vers de Gellu Naum: „poate că totul se petrece într-o vacă“.)

Apoi, de la Kepler la Ambroise Paré (1510-1590) nu e decît o aruncătură de băț, deci vom arunca bățul ca să ne apropiem de cauze: în capitolul I al scrierii sale Despre monștri și minunății, faimosul chirurg și anatomist din secolul al XVI-lea înșiră treisprezece cauze ale monștrilor, a cincea dintre ele fiind imaginația. Și îndată, ca prin farmec, pare că treaba s-a urnit din loc după ce admirabilul Paré ne-a pus în brațe unealta imaginației. S-o apucăm bine și să intrăm cu ea în chestiune.

Vom începe ca latinii, ab ovo, adică ne vom procura de undeva un ou. Însă nu orice fel de ou, nu unul din care s-ar ivi, cînd i-a venit sorocul, vreo pasăre grăbită să piară pe limba ei, fie aceasta – pasărea, nu limba – pițigoi, scatiu sau mierlă, întrucît (cel puțin teoretic) un monstru nu poate ciripi. Ne trebuie neapărat un ou de telescop. (Îndeobște, telescopul nu e ovipar, dar pentru noi va face o excepție.) Cînd monstrul nostru va ieși din acest ou, întreaga perspectivă ni se va lărgi, vom desluși dintr-o privire întruchipările ascunse, vom simți enorm și vom vedea monstruos. Urmînd procedeul lui Dareste, aplicăm pe coaja oului, în cîteva straturi, o substanță impermeabilă la aer (se recomandă zeama care curge din cuvîntul „neam“ sau sinonime ale lui răcnite) și o lăsăm să se usuce într-un loc întunecos și rece – de pildă, într-un demagog. După un timp (cam cît ar fi nevoie pentru a fi schimbate scutecele vorbitorului), scoatem oul din demagog și-l așezăm cu grijă, pe un pat de ignoranță, într-un sertar. Se recomandă sertarul intelectului care adesea e îngust, acolo oul nu e în pericol să se clatine, fiindcă orice clătinare l-ar sparge. Încălzim sertarul cu o lampă Locatelli (în lipsa ei putem folosi, cu aceleași rezultate, lampa Diogene) la o temperatură superioară incubației normale. Și așteptăm. Nu mult, o vreme, una mică. După ce vremea asta a trecut, vom auzi un zgomot gros, ca tropăitul unor cizme pe un orizont, și coaja oului în lături se va da, parcă împinsă de un suflu rău. Am reușit, monstrul s-a întrupat, uite-l cum se agită vesel, țopăind în patru labe (plus coada care îi tot crește) și vrînd să plece din sertar. Ce fel de monstru am creat? Rămîne de văzut.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.