Cum s-a construit brand-ul Shakespeare

Oltiţa CÎNTEC
Publicat în Dilema Veche nr. 635 din 21-27 aprilie 2016
Cum s a construit brand ul Shakespeare jpeg

Nu sînt necesare sondaje ori statistici, e un adevăr nechestionabil: Shakespeare deţine cele mai multe superlative culturale, majoritatea absolute. Faima lui nu e rezultatul hazardului, la ea s-a ajuns, dincolo de varietatea tematic-stilistică şi de valoarea creaţiei, graţie unui cumul de condiţii istorice, lingvistice, geografice şi, evident, de marketing.

Textele i s-au montat frecvent şi în timpul vieţii, a jucat el însuşi în unele, la compania unde era ac­ţionar, cutumele epocii ataşînd dramaturgii de trupe pentru care scriau, adesea după chipul şi înzestrarea actorilor. Publicarea volumului in folio din 1623, deşi a fost bine primită, nu i-a sporit neapărat notorietatea, dar a garantat conservarea scrierilor. Shakespearologii zic că în sfertul de secol următor, 17 dintre piesele sale au fost reprezentate, mai ales la Globe, ceea ce nu înseamnă foarte mult. A mai fost nevoie de încă un secol, pînă pe la 1740, pentru ca în ţara de baştină Shakespeare să fie certificat ca valoare na­ţională, asigurîndu-şi atenţia aferentă.

Curba interesului pentru Shakespeare a avut ups and downs, dar a fost întreţinută de factori precum forţa politică a monarhiei engleze, imperiul colonial, izbînzile istorice ale casei regale. Faptul că Shakespeare a fost conectat dintotdeauna în felurite modalităţi de regalitatea britanică, definită structural prin continuitate, respect, încredere, a constituit un element favorizant al popularităţii lui postume. Piesele i se jucau inclusiv pe corăbiile ce navigau spre colonii. Punţile vaselor deveneau „scîndura“ pentru repetiţii sau pentru divertismentul pasagerilor şi al echipajelor, în cazul ambarcaţiunilor de mărfuri. Primul Hamlet american e consemnat în 1759, iar federaţia era o semnificativă piaţă de export teatral. Pe „bătrînul continent“, ţările care au dat Europei mari culturi, Germania şi Franţa, l-au tradus cele dintîi. Romantismul a augmentat interesul pentru opera shakespeariană, a disemina­t-o şi prin muzică sau pictură, Berlioz, Felix Mendelssohn, Verdi fiind inspiraţi de dramaturg, la fel, Delacroix. Jumătatea secolului al XVIII-lea pare să fie momentul istoric de maximă expansiune a celebrităţii lui Shakespeare. Notorietatea i-a crescut în tandem cu extinderea influenţei Marii Britanii: în India, a ajuns în secolul al XIX-lea; în Japonia, la finele aceluiaşi veac; în China, imediat după 1900. Shakespeare a „circulat“ odată cu limba engleză şi a ajuns peste tot pe unde s-a izbit ea.

La Stratford-upon-Avon, Trustul Shakespeare’s Birthplace îi tezaurizează memoria combinînd dimensiunea muzeografică, de cercetare, spectacologică, turistică. Fondat în 1866, ca un „complex memorial naţional“, trustul a evoluat permanent din 1847, cînd casa naşterii a fost „cumpărată pentru naţiune“. Locul e mai viu ca niciodată, lărgindu-şi patrimoniul şi activităţile, incluzînd treptat casele familiei, o bibliotecă, muzee, săli de teatru şi un festival special, primul din lume, încă din 1886!

Să nu uităm de legendele create în jurul scriitorului, care i-au adăugat o aură de mister. Cea mai radicală e negarea realităţii că „bătrînul Will“ şi-ar fi scris lucrările. Ipoteza, speculativă în esenţă, dar ranforsată de promotori cu dovezi, supoziţii şi deducţii, a circulat deja din epoca victoriană. Presupuneri ca aceasta au înteţit pasiunea de a-i studia biografia şi creaţia, au stimulat polemicile cu argumente şi au generat centre de documentare.

„Industria Shakeaspeare“ a funcţionat cu mult înainte ca marketingul să fie ştiinţa promovării şi a vînzării. Ediţiile populare, versiunile prescurtate şi ilustrate pentru copii, textele animate ori repovestite, toate la preţuri accesibile erau disponibile în Anglia, peste Ocean şi în Commonwealth de pe la 1890. Acum e o megaindustrie!

Fixarea lui Shakespeare în plan axiologic a fost o cursă lungă, constantă, neprecipitată. Au stimulat-o punerile-n scenă cu actori reputaţi, noile lecturi regizorale, luptele de idei din spatele lor, cinematografia. Reconstruirea Teatrului Globe, activitatea lui Royal Shakespeare Company, festivalurile dedicate din întreaga lume, reţelele internaţionale, aşezarea operei în formate ale prezentului (aplicaţii pe smartphone, teatru virtual, ediţii web etc.) îi asigură perenitatea spirituală. Celebritatea lui Shakespeare nu e deloc întîmplătoare şi nici nu s-a dezvoltat de la sine: Shakespeare e un produs cultural de top, excelent pus în valoare.

Oltiţa Cîntec este critic de teatru. Este preşedinta Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) – România.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.