Va trebui să ne hotărîm repede: cultura e un lux la care putem renunţa atunci cînd nu ne ajung banii sau e o necesitate a omului modern, pentru care merită să facem eforturi şi sacrificii? Bineînţeles, e aproape imposibil de dat un răspuns, dar putem măcar să medităm la asta. Criza economică ne oferă o bună ocazie.Aşa cum e organizat acum, "sistemul culturii" funcţionează datorită banilor publici şi datorită sponsorizărilor private. De cînd a început criza financiară, veştile proaste cuprind şi spaţiul cultural: guvernele pompează bani în bănci, pentru a le salva de la faliment, ori în industriile cu mare impact economic şi social (de pildă, cea de automobile). Sponsorii privaţi au probleme sau, chiar dacă nu au, manifestă prudenţă, aşa încît au şi anunţat diminuarea bugetelor pentru susţinerea proiectelor culturale şi artistice. În SUA, de pildă, Orange County Opera Pacific a anunţat suspendarea stagiunii, orchestra din Pasadena şi-a anulat o serie de concerte, iar cele mai mari muzee, care au bugete de miliarde de dolari, şi-au redus substanţial cheltuielile, anunţă The Art Newspaper (http://www.theartnewspaper.com/article.asp?id=16705), pentru că sponsorii nu au mai putut dona fondurile necesare. Cîteva zeci de scriitori irlandezi au protestat pentru că Guvernul a decis să nu mai finanţeze The Writers Centre din Dublin (http://www.writerscentre.ie/press.html). În Marea Britanie, se estimează că sponsorizările private pentru cultură vor scădea în 2009 cu 30-35% faţă de anul anterior. Şi exemplele ar putea continua.În România, lucrurile stau " ca de obicei " puţin diferit. Cultura oricum avea parte de un buget mic, an de an " nici în 2009 nu va fi altfel. Cît despre sponsorizările private, nu avem statistici foarte clare, dar e limpede că marii donatori (printre care pe primul plan se află băncile ori fundaţiile susţinute de acestea) vor fi mai strînşi la pungă. În domeniul editurilor " care funcţionează pe baze comerciale, nu pe bază de donaţii! " se anunţă concedieri şi revizuirea "în scădere" a planurilor editoriale. Se aşteaptă o scădere a vînzărilor de carte, iar căderea monedei naţionale a afectat deja editurile (dat fiind că drepturile de autor pentru cărţile străine se plătesc în euro, ba chiar şi unele costuri tipografice, deoarece destule edituri tipăresc în străinătate). Aici intervine însă o necunoscută: care va fi comportamentul de consum al publicului în vremuri de criză. Chiar dacă, deocamdată, lipsa de bani încă nu se simte în buzunare, oamenii încep să facă economii şi să renunţe la ce se poate. Întrebarea este dacă vor renunţa la cărţi, spectacole ori concerte sau dacă, dimpotrivă, avînd bani mai puţini, vor descoperi că bunurile culturale nu costă atît de mult, oferă satisfacţii spirituale şi morale numai bune pentru a mai alina depresiile provocate de ratele la casă, astfel încît se vor reapropia de literatură, muzică, teatru, film, renunţînd la plăcerile infinit mai scumpe, precum vacanţele exotice ori maşina nouă (cumpărată nu de nevoie, ci doar pentru a afişa standing-ul!). Marea Britanie, Germania şi ţările nordice au un răspuns la această întrebare, oferit de situaţii asemănătoare din trecut: s-a constatat că bunurile culturale sînt printre ultimele la care oamenii renunţă cînd nu au bani. Dacă am lua în considerare experienţa noastră de pînă în 1989, ar trebui să fim şi noi liniştiţi: nu s-a spus de atîtea ori că "în vremea comunismului se citea mai mult", că oamenii făceau cozi la teatru şi că "am rezistat prin cultură"?Cultura însă este un domeniu important, care produce bani şi oferă locuri de muncă. Centrul de Studii şi Cercetări de pe lîngă Ministerul Culturii a realizat recent primul raport naţional despre industriile creative (sau "bazate pe copyright"). Acestea produc 5,55% din produsul intern brut şi oferă peste 180.000 de locuri de muncă. "Cele mai importante contribuţii le-au avut activităţile de radio şi TV (21,2%), cele fotografice (14%), cele de print (14%), producere de software (13,6%), editare de programe (13,4%), editarea cărţilor (4,5%) şi tipărirea ziarelor (3,1%)" " România liberă, 19 februarie. Bineînţeles, aici sînt amestecate activităţile care aparţin în mod tradiţional sferei culturale cu altele (mass-media, software), dar semnificativ este că, în ansamblu, "procentul adus la PIB este apropiat de cel din construcţii şi imobiliare şi mai mare decît cel din turism sau industria prelucrătoare de produse chimice, cauciuc şi mase plastice". Or, despre imobiliare şi turism se bate toba toată ziua, fiind considerate domenii de cea mai mare importanţă pentru ţară, în timp ce despre industriile creative se aminteşte din an în Paşte, şi atunci sînt tratate ca a cincea roată la căruţă...Despre "criza culturii" se vorbeşte, în România, din 1990, uneori în termeni catastrofici ("am ajuns o ţară de analfabeţi" etc., etc.). Criza financiară de azi, concretă şi măsurabilă, ne face să ne dăm seama că tot ce am spus pînă acum era mai mult sau mai puţin metaforic ori "filozofic" (în sensul că "naturelul simţitor" al culturii şi al intelectului e starea de criză, care stimulează creativitatea...). Dacă vom fi în stare să privim (sună cinic...) avantajele crizei, poate că vom reuşi să înţelegem mai bine ce loc trebuie să ocupe cultura în societate. Am putea, cu această ocazie, să ne schimbăm percepţia asupra artelor, care nu sînt un simplu panaş bun de dres imaginea ţării în lume, ci o necesitate zilnică a omului civilizat. Dar pentru a asuma, la nivel social, o asemenea concluzie, e nevoie de o clarificare a crizei "propriu-zise", din economie şi finanţe. Daniel Dăianu (v. articolul din p. 10) e de părere că "noul" capitalism trebuie aşezat pe baze morale şi pe valori sociale " ceea ce înseamnă că modul nostru de a percepe afacerile, banii, viaţa de toate zilele va trebui să se schimbe. Carl Henrik Fredriksson, redactorul-şef al reţelei Eurozine, are experienţa "modelului suedez" şi e încrezător în capacitatea culturii de a-i apropia pe oameni chiar şi (ori mai ales) în vremuri de criză (v. interviul din p. 11). Sociologi, activişti din ong-uri şi manageri culturali au la îndemînă sfaturi şi reţete pentru a depăşi dificultăţile. Dacă analiştii economici, miniştrii de Finanţe şi chiar guvernatorii băncilor centrale ne "liniştesc" spunînd că "nimeni nu ştie exact cînd şi cum se va sfîrşi criza, pentru că e ceva nemaiîntîlnit pînă azi", ar fi cazul să profităm de ocazie măcar pentru a înţelege mai bine ce ni se întîmplă şi care este locul culturii în viaţa noastră. Nu de alta, dar (şi) sfîrşitul crizei va trebui să ne prindă pregătiţi... (Mircea Vasilescu)