Ar trebui să considerăm că iarna de afară este una obişnuită sau una neobişnuită?

Obişnuită, i-aş zice eu. De-a lungul timpului, pînă în 2000, în luna noiembrie erau ploi, dar şi destul de multe episoade cu lapoviţă, ninsoare şi temperaturi scăzute. Noi o numeam o lună de pre-iarnă, iar în decembrie totul era mult mai blînd şi din punct de vedere termic, şi în ceea ce priveşte precipitaţiile. Îmi amintesc de noiembrie 1993, cînd au fost patru viscole în sud-estul României, pe 4, 14, 19 şi 29 noiembrie. După fiecare astfel de episod, a fost ger cumplit, nu la munte, ci aici, în sud-sud-estul României, inclusiv la București s-au înregistrat -19 grade, dimineaţa. În acest an, frig şi ninsori au venit încă din noiembrie.

Cît de întemeiată e percepţia că nu mai sînt „iernile de altădată“?

Este foarte întemeiată, dacă facem referire la iernile de după 2000, cînd nu prea au mai fost ierni. Bunăoară, anul trecut sau, mai degrabă, iarna trecută, a fost ger în dimineaţa zilei de 2 martie, iar în 23 martie 2018 a fost cod de ninsoare şi viscol. Cu doi-trei ani mai în urmă, de această dată, a nins şi a viscolit în sudul ţării, pe 26 martie.  

În ce măsură se poate prevedea din toamnă sau chiar din vară dacă o iarnă va fi mai grea sau mai uşoară?

Cu cît perioada pentru care se anticipează evoluţia vremii este mai îndepărtată, cu atît probabilitatea de realizare este mai mică. Dacă totul s-a schimbat, vechile reguli nu se mai păstrează. După o vară  fierbinte, întotdeauna urma o iarnă aspră şi invers, însă nu erau mai mult de două veri fierbinţi sau două ierni aspre consecutiv. Concluzia ar fi că astfel de prevederi nu se pot face, ori, dacă se fac, este ca la jocul de noroc, care uneori poate să iasă. I-am spus unei doamne, la telefon, cu o lună înainte, cum va fi vremea într-o anume zi la Baia Mare, cred, doamna fiind interesată pentru o nuntă, iar pentru aşa un eveniment i-am dat veşti bune. Culmea este că am avut dreptate şi asta ştiu fiindcă doamna respectivă m-a sunat după eveniment ca să-mi mulţumească încă o dată. Şi uitasem despre ce anume era vorba.

Prognozele meteorologice pe termen scurt par să fi devenit mult mai precise în ultima perioadă. Cum se explică asta?

Precise au fost şi altădată, numai că acum – şi vorbesc din punctul meu de vedere –, în principal oamenii de specialitate, adică noi, meteorologii, dar şi unii prezentatori care au dorinţa de a înţelege mesajul pe care ulterior îl transmit marelui public, folosesc expresii mai puţin de specialitate, mai mult pe înţelesul tuturor. Totdeauna am fost de părere că, dacă nu reuşeşti să te faci înţeles, te-ai străduit şi ai muncit degeaba. Nu-i mai puţin adevărat  că şi mijloacele noastre de documentare – hărţi probabile – în vederea elaborării unei prognoze meteo s-au îmbunătăţit şi diversificat. Experienţa meteorologului însemnă foarte mult şi o astfel de experienţă o dobîndeşti în ani şi ani. Nu ştiu dacă o să mă credeţi, dar, după cei 40 de ani de activitate, toţi la prognoză, încă mai sînt necunoscute, respectiv manifestări de vreme atipice pe care cu greu mi le explic sau… rămîn aşa. Şi în ultimii, nu foarte mulţi ani, au apărut şi la noi tornade, ninsori însoţite de descărcări electrice sau ninsori care încep cînd termometrele arată 7-8 sau chiar 9 grade. Mă bucur cînd aud aprecieri pozitive la adresa meteorologilor, cum mă bucur că oamenii s-au  familiarizat cu codurile şi au renunţat la isteria de la început. Este foarte uşor să îţi dai seama care culoare de cod trebuie să sperie şi care nu. Pur şi simplu, putem face o analogie cu ce indică semaforul, doar că în cazul codurilor mai este şi portocaliul, un fel de roşu mai puţin aprins.

La ce ne mai putem aştepta din partea iernii actuale?

Luna februarie din acest an pare să fie cu o vreme caldă şi vorbim de medie de temperatură noapte-zi, raportată la medii similare alcătuite pe şiruri foarte lungi de ani. O lună caldă poate însemna valori de temperatură constant mai ridicate decît în mod obişnuit, sau din valori foarte mari o perioadă mai lungă de timp şi din valori mici într-un  interval mai scurt. În natură, în căutare de echilibru, mai devreme sau mai tîrziu, există o compensaţie. Chiar dacă în aceste zile vorbim de o vreme mai de primăvară, nu cred că vom avea norocul ca acest anotimp să continue. Mai este „perioada Babelor“, în care vremea este foarte schimbătoare şi ca aspect, şi din punct de vedere termic. Mi-e aproape imposibil să spun de acum ce va mai urma, dar nu cred că iarna şi-a spus ultimul cuvînt şi că nu vor mai fi manifestări extreme. Cu alte cuvinte, v-am spus că gradul de incertitudine scade cu cît perioada la care se face referire este mai îndepărtată, şi cu atît mai mult la cît de surprinzătoare a fost vremea şi în Europa, şi în alte părţi ale lumii în ultima perioadă de timp.

Prin anii ’70, în lume se vorbea intens despre posibilitatea instalării unei noi ere glaciare. Acum se vorbeşte peste tot despre marele pericol al încălzirii globale. Ce să credem?

În lipsa unor argumente solide, trebuie să dăm crezare cercetătorilor. A fost o perioadă bună de timp în care eu nu am crezut în încălzirea globală. În arhiva Administraţiei Naţionale de Meteorologie sînt date despre vreme foarte caldă – temperaturi de martie sau chiar aprilie – în lunile ianuarie şi februarie, dar şi în iulie sau august, şi asta din 1896, 1918, deci din ani în care nu vorbeam de industrializare, de poluare excesivă, de gaze cu efect de seră ş.a.m.d.

a consemnat Andrei MANOLESCU

Foto: Dragoș Chiva