Cu opincile la barieră

Oana CHELARU-MURĂRUŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Despre problematica ţăranului şi imaginea lui în cultura română s-a scris pînă la saturaţie în diverse epoci istorice. Nu este în intenţia acestui scurt articol să recapituleze succesiunea momentelor notorii în care reprezentarea satului şi a ţăranului în literatură, de exemplu, a fost marcată cînd de impulsuri intens idilizante (la Alecsandri, Coşbuc, Sadoveanu, sămănătorişti, gîndirişti etc.), cînd realist-demitizante (la Rebreanu, Preda ş.a.).

În contrast cu aceste constructe culturale hrănite de diverse estetici şi ideologii, limba vorbită fixează într-un mod mai frust, în cuvintele şi expresiile sale, un stereotip social în genere negativ al ţăranului trăitor la sat ori strămutat la oraş. Perspectiva este, evident, cea distanţatoare şi critică a orăşeanului care se situează pe o poziţie netă de superioritate. Materialul lingvistic reflectă, aşadar, o opoziţie de ordin socio-cultural, mai puternică în trecut, dar evidentă şi astăzi în spaţiul românesc, între formele de vieţuire tradiţional ţărăneşti şi cele urbane, care au cunoscut alte ritmuri de dezvoltare mai ales începînd cu secolul al XIX-lea, în condiţiile unei puternice deschideri spre Occident. 

În limbajul colocvial, cuvîntul ţăran a căpătat treptat conotaţii negative, ca de altfel şi omologul său din limba rusă mojic, care s-a degradat de la sensul său primar de „sătean, agricultor“ la cel secundar de „om necioplit, needucat“. Astfel de schimbări semantice explicabile prin natura raporturilor sociale dintre diverse categorii de persoane sînt numeroase în istoria limbilor, aşa cum arăta Al. Graur într-un studiu din 1970. Cîteva exemple relevante ar fi: mitocan – „locuitor al unui metoc, mică mănăstire din vecinătatea alteia mai mari“, apoi „om fără educaţie“; şleahtă – „nobilime polonă“, ulterior „adunătură de ticăloşi“; burghez – „locuitor al unui burg“, devenit „om egoist, obtuz, antiartistic“ ş.a. 

În limba română, cuvîntul ţăran numeşte în limbajul orăşeanului un „om bădăran, mojic, mahalagiu“, lipsit de educaţie, sens prezent şi în frazeologismele peiorative: a fi de la ţară/a te purta ca la ţară, adică „fără maniere adecvate, simplu, rudimentar“. Sensul depreciativ este amplificat în derivatul augmentativ ţărănoi, resimţit aproape ca o invectivă, în adjectivul ţărănos „lipsit de maniere, prost-educat“ ori în substantivele sinonime ţărănie/ţărăneală cu sensul de „bădărănie, grosolănie“. Este interesant de observat că termenul ţăran, prezent de multă vreme în limba vorbită, se menţine în uz şi în argoul actual al tinerilor unde convieţuieşte cu mai recentul cocalar, care trimite însă la o cu totul altă categorie socială de factură eminamente urbană, caracterizată prin prost-gust, lipsa educaţiei şi etalarea ostentativă a condiţiei materiale. 

În limba mai veche, cuvîntul ţăran avea şi alte sinonime peiorative, căzute astăzi în desuetudine. Referinţa negativă se realiza, ca şi în cazul multor etnonime, prin aluzia la anumite deprinderi culinare sau elemente de vestimentaţie tipice: unul dintre sinonime este mămăligar – „mîncător de mămăligă“, iar celălalt opincar – „purtător de opinci“. De altfel, termenul opincă avea în trecut şi sensul colectiv de „ţărănime, oameni de rînd“, ilustrat şi de expresia familiară a fi din opincă „a fi de origine ţărănească, a fi de extracţie joasă“, sinonimă cu a fi neam de traistă, în care elementul emblematic este un alt obiect tipic al vieţii ţărăneşti: traista sau straiţa. În argou găsim atestată o altă expresie ironică – a-ţi lăsa opincile la barieră, care sancţionează de data aceasta strămutarea ţăranului la oraş şi încercarea lui nereuşită de a-şi masca adevărata origine: ţăranul îşi leapădă, la bariera de intrare în oraş, încălţările tipice, dar nu şi proastele obiceiuri. 

Limba vorbită este „populată“ şi de o serie de personaje generice, care poartă nume proprii tipic ţărăneşti cu valoarea unor porecle ce satirizează în principal tipologii umane şi comportamente ale mediului rural. Multe sînt înregistrate şi comentate de Aurel Candrea într-un studiu de pionierat – Poreclele la români, publicat la sfîrşitul secolului al XIX-lea de Iorgu Iordan în Stilistica sa aplicată limbii vorbite în maniera lui Charles Bally, de Alexandru Graur în varii studii ori de Stelian Dumistrăcel în cercetările sale asupra frazeologiei. Unele nume sînt precedate de apelativele populare nea (formă trunchiată din nenea) şi ţaţă, ambele folosite la origine în sistemul ţărănesc de adresare familială: Nea Gheorghe – „om simplu, grosolan“, cu varianta sa mai recentă Nea Caisă; Să vorbească şi nea Ion, că şi el e om, expresie care vizează amestecul prostesc, inoportun în vorbă; Ţaţa Frosa sau Marghioala, întruchipare a „prostului gust, a mahalagismului feminin“; Hop şi eu cu ţaţa Lina / tronc Marico „persoană îndrăzneaţă, cu tupeu“. Citez selectiv alte cîteva expresii care vizează defecte sau situaţii generice: Mă, nu fi Naie! „prototip al prostiei“; a face pe Ghiţă-n porumb / a face pe Tănase / a fi de lemn Tănase, ironizare a omului ipocrit, care se face că nu înţelege; a umbla teleleu Tănase – „om vagabond, pierde-vară“; ca Ieremia cu oiştea în gard, expresie a prostiei şi inadecvării la real; vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă – „supunerea silnică la o constrîngere“; Ce mi-i baba Rada, ce mi-i Rada baba/Ce mi-i Tanda, ce mi-i Manda/aceeaşi Mărie cu altă pălărie – „lipsa oricărei schimbări“; satul lui Cremene – „sat fără rînduială“ ş.a.

Oana CHELARU-MURĂRUŞ este profesor la Catedra de Lingvistică a facultății de Litere, Universitatea București și directoare a Cursurilor de vară de Limba și Literatura Română.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.