Cu duioşie

Stela LIE
Publicat în Dilema Veche nr. 740 din 26 aprilie – 2 mai 2018
Cu duioşie jpeg

Am început să mă împrietenesc cu kitsch-ul după ce l-am cunoscut pe poetul Cristian Popescu, în anii ’90. Adică oricum desenam obiecte casnice, mese cu resturi de la micul dejun, căni, pahare de ouă etc. Dar încă nu știam ce fac, iar limbajul plastic era unul serios, profesionist, desenam așa cum am învățat. Observasem deja că nu îmi plac atît de mult naturile statice aranjate și că trebuie să vînezi, să observi momentul cînd singure obiectele se așază, în legea lor, între ele ca și cum nu le-ar vedea nimeni.

Cristian Popescu se uita cu înțelegere și duioșie la kitsch, vedea cît de gingaș poate fi, cît de lipit de sufletul omului. Asta am înțeles eu și am învățat să desenez, fără să-mi fie rușine, obiectele din casa mea, bibelourile, lucrurile de mînă, și nu mi-am mai bătut capul cu faptul că am o voce mică, potrivită la urma urmei acestor subiecte minore.

Și am început să și desenez altfel, mai șleampăt, mai puțin mîndru, poate mai puțin profesionist chiar. Am început să colecționez obiecte, lucruri de mînă. Să văd lucrurile de mînă, cusăturile, ca pe mesaje pe care niște femei mi le-au trimis prin timp, artiste avant la lettre, săracele (dacă se poate spune așa). Nu mă mai interesează de mult „marile teme“ ale artei, m-am mutat în lumea asta domestică și kitsch.

Dacă te apropii cu încredere și interes sincer de obiectele kitsch, barem cele care locuiesc o casă de om, ele îți povestesc despre viețile oamenilor care nu mai sînt. Cei care le-au cumpărat, le-au șters de praf, le au folosit sau le-au pus în vitrine. Mici lucruri mai mult inutile (Nippsachen), dar atît de folositoare!

Am pus și la școala studenților, în loc de naturi statice clasice, serioase, veselă din Banat, păretare, bibelouri. M-am gîndit că simt o încurajare în prezența lor, hai că viața poate fi trăită! Poate că toate aceste obiecte pe care le-am strîns sînt un fel de kitsch soft, care mai este și moștenirea mea bănățeană (cu ele am venit și îmi fac locuirea posibilă în București).

Dar nu mă refer, atunci cînd mă gîndesc la kitsch, la muzica mitocănească, la treningul din fîș, fața de masă de mușama, vasele de plastic, în general plasticul de Obor pe care-l consider agresiv. Un kitsch hard.

Colecțiile mele sînt kitsch. Dar nu văd de ce m-aș speria. Par să fie artă degradată, artă mică, obiecte care se vor artă și nu reușesc să fie, artă accesibilă sau ceea ce ține loc de artă în căminul mic burghez? Nu știu, ele vin peste timp, de la generații de oameni (de mic-burghezi, așa este) pînă la mine. De la rudele mele, de la bunici, de la mătuși, de la vecine sau de la femei care puteau să-mi fie bunici, mătuși etc. Cu care empatizez.

Am o colecție mare de lucruri de mînă. Nu sînt cine știe ce dantele prețioase, mai degrabă sînt exerciții (am văzut colecții extraordinare de „samplers“), cusături modeste, simple bucăți de pînză, dar cusute cu atîta grijă și bucurie. De-a dreptul artistice. Mai am nasturi mulți din orice nu era plastic, colorați și cu detalii fine. Am căni de porțelan, diverse, mă dau în vînt după cele Villeroy & Boch vechi. E adevărat că aș prefera să nu le cumpăr, ci să vină la mine cu povestea lor cu tot, de la tanti Czundel, de la Mona, de la tanti Pușa.

Chiar și arta contemporană re­cu­noaște uneori căldura kitsch-ului și-i permite accesul în instalații, obiecte, desene etc. Atîta vreme cît exprimă adevărul cuiva. O voce mică are un rost, așa cum artiștii de liga a doua, de planul doi, au un rost. Ei sînt fundalul pe care se văd artiștii mari, cei care modifică peisajul artei în epoca lor, cu temele lor majore, cu vocile lor dramatice. În concluzie, ce să știu eu despre ­kitsch?! Că îmi place kitsch-ul soft, cel care îmi face locuirea/viața mai ușoară, lucrurile de mînă, obiectele vechi etc. pe care le consider oneste și modeste. Și nu îmi place kitsch-ul hard, strident și agresiv, ca manelele sau hipsterii care își conduc bicicletele scumpe pe Calea Moșilor, pe trotuar, printre pietoni. Gen. 

Stela Lie este grafician şi artist vizual.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.