„Criteriul este unul singur: a ști să citești!” - un dialog cu Simona KESSLER

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
„Criteriul este unul singur: a ști să citești!”   un dialog cu Simona KESSLER jpeg

Care mai sînt criteriile în funcţie de care publicul românesc cumpără/citeşte cărţi? S-au schimbat ele în ultimii ani? 

Dacă este adevărată statistica recentă potrivit căreia România e fruntaşă la analfabetism în Uniunea Europeană, criteriul este unul singur: a şti să citeşti! Pentru cei ce citesc în mod firesc,  nu cred ca s-a schimbat ceva. Cei preocupaţi de lectură îşi aleg cărţile fie după nevoie şi interes (cărţi profesionale, practice etc.), fie după gust şi plăcere (ficţiune literară sau comercială). Diferenţa între literatură şi maculatură trebuie să o facă fiecare după inteligenţă şi gust. Fără doar şi poate, critica literară are un cuvînt de spus dincolo de subiectivismul fiecărui individ cititor. De cumpărat, se cumpără, fireşte, după buzunar. Şi dacă este adevărat că societatea românească a sărăcit în ultimii douăzeci de ani, se poate spune că este şi un pic mai incultă.  

Cînd este vorba despre o carte valoroasă, „care contează“, cititorii se gîndesc în general la conţinut. În ce mod poate contribui la valoarea cărţii „imaginea“ ei?  

O copertă bună poate vinde şi o carte proastă, cu atît mai mult o carte bună. Dacă un cititor doreşte să citească un autor anume, nu se va împiedica însă de o copertă urîtă. În orice caz coperta trebuie să dea un feeling al conţinutului, fie că este o copertă de literă simplă şi elegantă,  fie  una „dramatică“ sau „lirică“, cu o imagine expresivă. O copertă bună înseamnă şi text adecvat şi bine proporţionat pe verso.  

Este în România traducerea un criteriu de diferenţiere între o carte bună şi una proastă?  

O traducere  proastă poate compromite o carte bună, dar o traducere bună nu poate face dintr-o carte proastă una bună. Cu cît un cititor este mai educat, cu atît mai mult ştie să recunoască şi să aprecieze o traducere bună. În cazul literaturii „uşoare“, de divertisment, nici editorii şi nici publicul cititor nu par să-şi pună problema calităţii traducerii; astfel, în mod doar aparent paradoxal, traducerea proastă a unor romane de Sandra Brown nu a împiedicat sute de mii de femei să le citească avid la începutul anilor ’90. 

De ce editorii români preferă pentru copii cărţile importate, şi nu sînt interesaţi să-şi „producă“ propriile cărţi?

Nu ştiu dacă se preferă neapărat cărţile importate pentru copii, cert este că sînt mai accesibile, fiind produse în Orientul Îndepărtat. Producţia locală este mai scumpă şi trebuie spus că nu este chiar uşor să faci cărţi pentru copii. Se cere experienţă şi un anume drag de-a îmbina povestea cu ilustraţia. Nemi, departamentul de carte pentru copii al Editurii Nemira, a început să publice în 2008  carte românească pentru copii, splendid ilustrată de tineri artişti români foarte talentaţi, dar costul ridicat a zădărnicit o iniţiativă foarte bună. 

Cum credeţi că se formează noua generaţie de cititori? Citeşte orice? Citeşte selectiv? Nu mai citeşte deloc? 

Sînt două teorii aici: unii spun că tinerii de azi nu mai citesc deloc, că sînt inculţi şi suficienţi şi că pentru ei tehnologia rules: computer, iPod, iPhone etc., alţii sînt de părere că dracul nu e chiar aşa de negru. Deşi nu-mi place să generalizez, cred însă că se citeşte mai puţin decît înainte de 1989, cînd cititul însemna refugiu, cultură şi divertisment, cînd lumea avea şi mai mult timp. După 20 de ani, pentru tînăra generaţie lectura nu mai e pe primul loc nici în informare şi instruire şi nici ca fun. Divertismentul s-a diversificat galopant, de la filme americane la telenovele hispanice, de la emisiuni de divertisment neaoş „supervulgar“ la „megaconcerte“, iar cititul a căzut în topul activităţilor cool.  Cultura nu e cool  pentru marea majoritate. Dar eu sînt  convinsă că există tineri care citesc cu plăcere, care au o deschidere firească spre cărţi, care au descoperit într-un cerc, e drept, mic, că e cool să citeşti. 

Cum se pot „revitaliza“ reeditările, clasicii? Este nevoie de promovare, de un concept modern?  

Şi un ever green trebuie udat din cînd în cînd. Fără doar şi poate, e nevoie de un concept modern în promovarea clasicilor, fie că e vorba de o ediţie critică, fie de o traducere nouă, fie de o concepţie grafică atractivă, fie de un format electronic care poate fi preferat de tineri. 

Avînd în vedere faptul că citiţi foarte mult şi cărţi de diferite facturi, care mai sînt pentru dvs. „cărţile care contează“?  

Pentru mine contează cărţile care mă însoţesc peste timp, care îmi sînt aproape asemeni prietenilor, la care mă pot întoarce oricînd fără să am surprize neplăcute. Ţin în bibliotecă ca pe un stîlp de rezistenţă Omul fără însuşiri de Robert Musil, dar nu trebuie neapărat să fie cărţi grele, pot pune alături şi o cărticică precum Anul iepurelui de finlandezul Arto Paasilinna, importante pentru mine sînt cărţile care îmi dau senzaţia că, pentru o clipă, înţeleg lucrurile şi care mă fac să mă simt bine. Citesc şi cărţi uşoare, de vacanţă, aşa cum beau limonadă rece pe caniculă, şi arunc cît colo cărţi care nu mă atrag de la primele pagini, asumîndu-mi subiectivismul. 

Simona Kessler este agent literar, directoarea agenţiei Simona Kessler International Copyright Agency.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.