Credinţe în satul românesc

Ovidiu VOICU
Publicat în Dilema Veche nr. 113 din 25 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Despre satul românesc o vorbă celebră spune că este locul unde s-a născut veşnicia. Metafora surprinde conservatorismul lumii rurale, locul unde tradiţiile, valorile şi credinţele se schimbă lent. Dar în ce mai crede săteanul nostru "statistic"? Un posibil răspuns îl putem găsi în EuroBarometrul Rural 2005, publicat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă (www.osf.ro). Privind datele, înainte să ajungem la ce crede săteanul, frapează lipsa lui de încredere. Trei locuitori din cinci spun că sătenii nu prea au încredere în oameni, şi numărul lor creşte la patru din cinci atunci cînd sînt întrebaţi despre încrederea în "oamenii de pe stradă". Dintre actorii satului, doctorul, profesorul şi, mai ales preotul se bucură de o mare încredere, dar oamenii de afaceri, micii întreprinzători şi asociaţiile agricole sînt privite cu suspiciune. De altfel, spiritul antreprenorial este în continuare străin sătenilor. Doar o zecime dintre cei intervievaţi spun că intenţionează să-şi deschidă o fermă sau o altă afacere. Procentul este similar cu cel înregistrat în urmă cu trei ani, dar numărul gospodăriilor în care există a afacere proprie a crescut cu doar patru procente, situîndu-se acum la 11%. Dacă nu cred şi nu se încred în iniţiativa privată, sătenii noştri apreciază, în schimb, un loc de muncă stabil şi, dacă se poate, la stat. 80% dintre ei ar prefera un venit mai mic asigurat de un salariu sigur, unuia mai mare, dar incert. Dacă ar avea de ales, jumătate ar prefera să lucreze la stat. La ţară lenea este principala cauză a sărăciei, iar opţiunile următoare se îndreaptă către lipsa de ajutor din partea statului şi nedreptatea din societatea noastră. Domină opiniile care spun că mai degrabă statul decît fiecare individ în parte trebuie să-şi asume responsabilitatea bunăstării fiecăruia, precum şi cele care apreciază că diferenţele între venituri ar trebui să fie mai mici, chiar dacă diferenţe mai mari încurajează efortul individual. Pe ansamblu, mai mult de trei sferturi dintre cei intervievaţi afirmă că, pe termen lung, munca aduce, de regulă, o viaţă mai bună, respingînd ideea că succesul este mai mult o chestiune de noroc şi relaţii. Experienţa migraţiei schimbă semnificativ opiniile prezentate mai sus. Luînd în considerare doar subeşantionul celor care au intrat direct sau indirect (prin intermediul altui membru al gospodăriei) în contact cu străinătatea, procentul celor care au încredere în investitori, al celor care îşi doresc propria afacere şi al celor care sînt dispuşi să-şi asume riscuri şi responsabilităţi individuale, creşte semnificativ, ajungînd în unele cazuri chiar să se dubleze. Pe de altă parte, întrebaţi ce au făcut cu banii obţinuţi din munca în străinătate, cei mai mulţi răspund că i-au folosit pentru cheltuieli curente, şi-au cumpărat diverse lucruri sau şi-au construit sau modernizat casa. Ne aşteptăm însă ca operatorii de interviu să găsească acasă doar rudele celor plecaţi, şi ca măcar o parte dintre aceştia din urmă, odată întorşi în ţară după mai mulţi ani de muncă, să facă o investiţie cu banii economisiţi. Se poate spune că schimbarea mentalităţilor este accelerată de contactul cu străinătatea, dar nu trebuie să scăpăm din vedere că mai puţin de o cincime dintre românii de la sat sînt în această situaţie.Locuitorii din mediul rural cred că, alături de muncă, şi educaţia se numără printre ingredientele succesului. Ai carte, ai parte, ne spun peste 90% dintre ei, în timp ce două treimi sînt de părere că şcoala şi ce ştii să faci sînt mai importante decît relaţiile, atunci cînd cauţi un loc de muncă. Trei sferturi dintre respondenţi şi-ar sfătui copilul, care tocmai a terminat învăţămîntul obligatoriu, să meargă la liceu, iar alţi 13% l-ar orienta cel puţin către şcoala profesională sau de ucenici. Credinţa în şcoala vieţii este de asemenea foarte răspîndită: aproape toţi cei chestionaţi afirmă că omul cît trăieşte învaţă. Vorbim aici despre medii statistice, nu toţi românii de la ţară gîndesc la fel. Investiţia în educaţie şi credinţa în valoarea ei sînt mai pregnante la cei mai tineri, la cei mai înstăriţi, la locuitorii satelor de deal-munte sau ai satelor mai apropiate de un oraş şi la cei care au deja un nivel de educaţie peste medie. De altfel, nivelul de educaţie se corelează cu un nivel sporit al veniturilor, cei care au mai multă şcoală afirmă că au o situaţie materială mai bună. De muncit, muncesc şi bărbaţii, şi femeile. Nu ne referim aici la treburile casei, ci la a avea un loc de muncă şi la a-ţi întreţine familia. Tradiţionalismul lumii rurale se manifestă numai pe jumătate cînd vine vorba despre bărbaţi şi femei. Analizînd răspunsurile la un set de întrebări din tematica valorilor de gen, descoperim că oamenii de la sat văd, aproape în egală măsură, femeile şi bărbaţii pe piaţa muncii, dar în acelaşi timp se menţine majoritară opinia că femeia se ocupă de gospodărie. Jumătate dintre respondenţi cred că homosexualitatea ar trebui pedepsită prin lege, şi aproape nici unul dintre cei ce au răspuns întrebărilor nu are (sau nu recunoaşte că are) printre rude şi prieteni un homosexual sau o lesbiană. Nici romii nu se bucură de aprecierea sătenilor. Patru din cinci oameni cred că aceştia încalcă legile şi doi din cinci merg pînă la a spune că ei ar trebui forţaţi să trăiască separat de restul societăţii pentru că nu se pot integra. Jumătate dintre respondenţi consideră că locuitorii satului ar trebui să decidă dacă permit romilor să se stabilească în localitatea lor, iar 46% afirmă că statul ar trebui să ia măsuri pentru a opri creşterea numărului de romi. Operatorii de interviu nu au întrebat însă ce fel de măsuri ar putea să ia statul în acest caz. În general, sînt ceva mai toleranţi cei care au intrat în contact direct cu oameni de diferite naţionalităţi sau religii. O privire rapidă asupra cîtorva din datele EuroBarometrului ne-a dezvăluit numai cîteva piese dintr-un puzzle al credinţelor şi opiniilor care formează mentalul colectiv al comunităţilor rurale româneşti, şi o analiză mai atentă este necesară pentru a întregi tabloul. Revenind la vorba care a deschis textul, să notăm doar că, în timp ce unele credinţe rămîn aceleaşi, altele se schimbă, mai încet sau mai repede, că sînt factori care pot accelera schimbarea, dar şi că sînt sate şi sate. Însă despre diferenţele dintre ele, vom vorbi poate altă dată.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.