Consumul care ne consumă

24 septembrie 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dintr-o economie centralizată, în care totul părea controlat, deşi nu era, în care nici măcar puţinele produse care se găseau nu erau sigure şi puteau dăuna cumpărătorilor, fără să se afle ceva, românii au fost aruncaţi într-o altă extremă. O piaţă sălbatică, nestăpînită, în care adesea au pătruns lucruri de proastă calitate sau pur şi simplu periculoase. Varietatea bunurilor de consum a depăşit puterea de informare a omului obişnuit, intrat într-un fel de junglă, fără nici un fel de ghid. O situaţie care s-a îmbunătăţit, dar foarte încet. Astăzi, se poate spune că pe lîngă diversitate, majoritatea produselor sînt mult mai sigure şi de calitate mult mai bună decît înainte (în ciuda nostalgiilor unora). Există însă o mare sensibilitate: deşi mai pregătită în faţa etichetelor sau a contractelor de cumpărare propriu-zise, opinia publică e vulnerabilă şi intră uşor în panică în faţa campaniilor şi manipulărilor comerciale. Un neajuns... de tip mai occidental, ce-i drept. Politici şi dioxină N-au trecut mai mult de cîteva săptămîni de cînd spaima colectivă luase numele de Danone. În cunoscutul iaurt franţuzesc ar fi fost, cică, o substanţă extrem de periculoasă, şi anume, dioxina. Asociată de presă în mod cît se poate de sugestiv cu figura preşedintelui Ucrainei, Victor Iuşcenko, pe care se pot observa urmele unei otrăviri cu această substanţă. După ce a retras mai multe loturi din acest produs, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a anunţat că în urma analizelor s-a constatat că valoarea dioxinei din iaurturi se încadrează în limitele normale (0,22 picograme la gramul de grăsime, faţă de 3 picograme care este limita maxim admisă). Reprezentanţii firmei au spus că asemenea suspiciuni sînt frecvente şi că n-au informat publicul atunci cînd le-au avut, pentru că analizele făcute în laboratoarele proprii au arătat că alarma era falsă. Suspectă de prea multă dioxină era aşa-numita gumă guar, folosită ca aditiv. În plin scandal, patronatele autohtone din industria laptelui, concurente cu Danone, au ţinut să spună că fabricile româneşti nu utilizează guma guar la fabricarea iaurturilor (cei de la Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor atrag atenţia în acelaşi timp că guma guar se găseşte în multe alte produse alimentare). Cei de la Danone au spus la rîndul lor că suspiciunea, răspîndită public, i-a costat o scădere a vînzărilor cu zece procente. Păcatele chinezilor Tot recent, a izbucnit un mare scandal legat de jucăriile chinezeşti, după ce compania americană Mattel a retras de pe piaţă peste 800 de mii de jucării, între care şi păpuşile Barbie, pentru că vopseaua lor ar fi conţinut plumb peste limita admisă. Imediat, comisarul european responsabil cu protecţia consumatorului, Meglena Kuneva, a anunţat verificarea siguranţei jucăriilor în toată Uniunea Europeană. S-a verificat şi în România, dar nu s-au găsit jucării din loturile potenţial periculoase. La control au fost însă luate şi hainele fabricate în China pentru că a venit informaţia că au fost descoperite textile chinezeşti (din lînă şi bumbac) cu conţinut ridicat de formaldehidă... în Noua Zeelandă. Formaldehida e o substanţă care poate provoca iritarea ochilor, nasului, gîtului sau pielii. Despre standardele de calitate ale produselor chinezeşti se discută pe plan mondial, în special după recentele avertizări venite din partea Statelor Unite. (Tema a fost tratată chiar la nivelul cel mai înalt, la Sydney, între preşedinţii George W. Bush şi Hu Jintao.) În ultimele cîteva decenii, autorităţile române n-au mai făcut controale orientate exclusiv asupra produselor chinezeşti, deşi piaţa românească a fost mereu plină de ele. Alarme false Dar, dacă reverberaţiile politicii americane se simt în această chestiune pînă la Bucureşti, moda americană a culturilor de plante modificate genetic provoacă reacţii de respingere. În această chestiune, România urmează politica Uniunii Europene, care descurajează cultivarea unor asemenea soiuri. La o recentă reclamaţie din partea organizaţiei ecologiste Greenpeace, potrivit căreia în Insula Mare a Brăilei ar fi existat culturi de porumb şi soia modificate genetic, care puteau "ajunge în farfuriile românilor", autorităţile au sărit, cu mic cu mare, să verifice. N-au găsit decît mici suprafeţe pe care era într-adevăr porumb modificat genetic, dar experimental şi cu autorizaţii perfect legale. Nici urmă, în schimb, de soia modificată genetic, pentru care activiştii Greenpeace spuneau că au chiar un sediu GPS, unde poate fi găsită. Organizaţia duce o campanie sonoră împotriva organismelor modificate genetic, despre care spune că există în mod sigur pe undeva prin România, cultivate ilegal, dar pînă acum n-a reuşit să le depisteze. După cum nu s-a reuşit nici dovedirea ştiinţifică, fără tăgadă, a nocivităţii pentru om a acestor culturi (ceea ce nu înseamnă neapărat că sînt bune). A fost sau n-a fost - ori despre fluturarea gripei aviare - E încă proaspătă în mintea tuturor agitaţia de anul trecut, cînd mai bine de o sută de localităţi au fost în carantină. Jandarmii i-au închis pe oameni în propriile sate şi chiar oraşe, pînă cînd Comisia Europeană a atras atenţia că ar trebui oprită mai degrabă circulaţia păsărilor, decît cea a oamenilor. Numărul păsărilor sacrificate s-a ridicat la sute de mii, iar pagubele directe, la zeci de milioane de euro. Nu toată lumea a pierdut. Vreo 12 milioane de euro au intrat în conturile unei firme de dezinfectare din Iaşi, selectată fără licitaţie, în urgenţa împrejurărilor. Lumea n-a uitat nici cum erau stropite roţile maşinilor de către indivizi cu halate şi măşti albe, nici că atunci cînd alerta se încheiase deja de mult, la frontiere, o firmă privată percepea încă bani pentru dezinfectare. Unii specialişti au explicat ulterior şi că virusul gripei aviare nu rezistă pe roţile maşinilor, fie ele dezinfectate sau nu. Reprezentantul local al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Victor Olşavszky, a declarat că evoluţia bolii în România a fost fără precedent în lume: "Modul în care s-a extins, brusc şi rapid, pe o arie geografică destul de întinsă (...), în celelalte ţări unde am văzut acest fenomen al epidemiei de gripă aviară, nu s-a mai produs". Exporturile au fost oprite o vreme, iar lumea n-a mai cumpărat carne de pasăre, cu sentimentul că uneori calamităţile determină sacrificii. Mai zilele trecute însă, ministrul Agriculturii, Decebal Traian Remeş, a declarat: "În Ministerul Agriculturii nu avem o dovadă medicală, un buletin de analiză care să certifice fără tăgadă existenţa gripei aviare. Neavînd acest document, nu pot să trec şi să-i despăgubesc pe cei care au suferit pagube ca urmare a acţiunilor unor autorităţi lacome să facă, pe apă chioară, bani frumoşi". În replică, fostul ministru Gheorghe Flutur a continuat să susţină că a existat gripă aviară şi că nu ne putem juca cu buletinele de analize internaţionale. El a spus că Remeş dă dovadă de rea-credinţă. "Ceea ce spune este o ipocrizie. Are doar scopul de a da în mine." Vitamina C sau apa chioară? De curînd s-a descoperit (de către nişte cercetători britanici) că vitamina C nu ar avea aproape nici un fel de efect preventiv sau terapeutic împotriva răcelilor (exceptîndu-i pe sportivi şi soldaţi?!). Prezentarea studiului, care ar fi fost făcut pe parcursul mai multor decenii, aproape că nu mai lasă loc îndoielilor. Unele întrebări nu pot fi însă oprite. De ce atîtea generaţii au înghiţit zeci sau sute de milioane de pastile de vitamina C, sperînd că scapă de răceală sau gripă? Ce se întîmplă dacă apare un alt studiu care va repune în drepturi biata pastilă? Cîte alte medicamente înghiţim acum degeaba, doar pentru că nu li s-a dovedit încă ineficienţa? Ştim că aspirina a trecut şi ea prin diverse stadii de graţie şi dizgraţie. Ştim că piramidonul a fost interzis după o îndelungată folosinţă publică. Şi cu cît ştim mai multe, cu atît ne dăm seama că nu ştim nimic. Multe spaime existente în conştiinţa colectivă nu au primit încă o confirmare oficială sau ştiinţifică. Una este pur şi simplu apa de la robinet. Pe măsură ce ţara se dezvoltă, creşte şi numărul celor care nu mai beau decît apă îmbuteliată. Cei mai mulţi cred că apa de la reţea face rău. În cazuri izolate chiar aşa şi este. Nu există însă dovada că, în general, apa de la robinet n-ar fi potabilă. Şi ar fi o adevărată grozăvie dacă într-adevăr n-ar fi bună de băut. Cînd vine lupul? De gripă aviară n-a murit pînă acum nimeni în Europa. Se pare însă că ar fi murit de encefalopatie spongiformă, adică de boala vacii nebune, maladia care a provocat o mare agitaţie, rămasă, în deceniul trecut, într-o confuză uitare. Dar de pliculeţele cu antrax vă mai amintiţi? Se spunea că teroriştii ar încerca să provoace în Occident o epidemie de antrax, în condiţiile în care existau boli mult mai adecvate unei asemenea intenţii. Orice praf alb era suspect. Românii nu s-au prea speriat atunci pentru că, la noi, antraxul apare periodic pe cale naturală şi se ştie că pericolul e limitat. Serviciile de securitate din Occident au fost însă într-o mare alertă, sau cel puţin aşa au părut a fi. De bună seamă, există o mulţime de pericole reale care ne pîndesc în calitatea noastră inevitabilă de consumatori. De unele n-avem habar, de altele am auzit, dar nu ne e clar în ce măsură sînt adevărate. Să ignorăm asemenea alarme, riscînd să ne îmbolnăvim, sau să le luăm în seamă pe toate, riscînd să înnebunim? Cum putem discerne şi pe cine să credem dintre cei care strigă că vine lupul? ( A. M. )

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.