Imunonutriţia este un alt curent ce prinde teren în dietetica modernă. Care îi sînt argumentele? Cîteva explicaţii vin de la Dominique Rueff, specialist în medicină generală şi cancerologie. De curînd, a apărut, la Editura Spandugino, cartea sa, intitulată Imunoslăbire, care descrie principiile nutriţiei pe baza imunităţii particulare a fiecăruia. I-am pus autorului cîteva întrebări despre acest trend actual în nutriţie. Este el doar o modă, sau are şanse să se impună?

Ce înseamnă să ne hrănim conform cu imunitatea noastră?

Înseamnă să luăm în calcul intoleranţele alimentare, adică imunitatea locală intestinală, IgG. Nu serveşte la nimic să ingerăm alimente pe care nu le tolerăm şi care, în plus, provoacă reacţii antigenice locale – iniţial prin inflamarea mucoasei intestinale, apoi prin distrugerea acesteia –, care pot fi la originea unor boli autoimune, precum diabetul, bolile reumatismale, migrenele, oboseala cronică şi chiar cele cardiovasculare...

Este aceasta o tendinţă forte, mainstream, sau rămîne un domeniu de nişă în medicină, în general, şi în nutriţie, în particular?

Este o tendinţă care, treptat, îşi face simţită prezenţa. De pildă, începem să vorbim despre intoleranţa cronică la gluten. O recunoaştem drept posibilă cauză sau factor de agravare a unui număr important de boli, şi se manifestă clinic.

Poate agricultura actuală să susţină nevoia de a ne alimenta bio? Sau acesta rămîne un deziderat mai degrabă utopic?

Cred că astăzi agricultura intensivă predomină, dar, cu noile probleme de poluare alimentară, consumatorii devin tot mai exigenţi. Ei sînt cei care vor face lucrurile să evolueze şi vor pune presiune pentru apariţia unei mai bune calităţi nutriţionale – care nu înseamnă neapărat bio pur şi dur, ci întoarcerea la nişte practici ancestrale de cultură.

Nutriţia poate fi privită ca un panaceu pentru păstrarea tinereţii şi prevenirea bolilor?

Că alimentele sînt remedii – o ştia deja Hipocrate. O alimentaţie echilibrată şi diversificată, adaptată nevoilor particulare ale individului, în funcţie de condiţiile sale de viaţă, de stres sau de mediu (poluare, tutun etc.), de vîrstă, adolescenţă, sarcină, luarea în calcul a felului cum au îmbătrînit ceilalţi din familie – toate acestea sînt bazele sănătăţii. Nu trebuie să mîncăm prea mult (cantitatea caloriilor) pentru a avea o alimentaţie care ne poate aduce toate nutrientele necesare sănătăţii (metale, acizi graşi, acizi, vitamine), mai curînd restricţia calorică suplimentată şi adaptată individului este cea care stă la baza sănătăţii. Nu trebuie să credem că a mînca bine previne bolile. Este un factor important, dar nu este singurul.

Referinţe suplimentare: www.immunominceur.com şi www.association-adno.org

a consemnat Iuliana ALEXA