- argument -

În ultimele trei luni, cuvîntul „Constituţie“ a fost pronunţat de nenumărate ori. În criza care a urmat la scurt timp după preluarea guvernării de către USL, oameni politici de toate culorile au început să facă exerciţii hermeneutice pe marginea actului fundamental. Articole aparent clare erau citite şi răscitite la televizor, supuse unor îndelungi şi obositoare analize, interpretate în fel şi chip. Care e rolul preşedintelui şi ce atribuţii are premierul? Cine e şeful statului? Cine reprezintă România în politica externă? Fiecare partid politic a livrat propria versiune, iar cînd Curtea Constituţională a fost chemată să arbitreze, i s-a reproşat că verdictele sînt oricum politizate. În ultimele trei luni s-a dat Constituţie şi circ.

Nu e neapărat ceva nou. Au mai existat dispute Constituţionale în istoria ultimilor douăzeci de ani. Probabil că aceste polemici constituţionale sînt semnul unei democraţii sănătoase. Polemica – fie ea şi constituţională – nu are de ce să fie amendată. În democraţie ne putem îndoi pînă şi de actul fundamental care garantează democraţia. Însă nu conţinutul articolelor a constituit miza disputei de astă-vară, ci aplicarea lor – de unde şi gravitatea crizei. Să fie vina celor care au „proiectat“ Constituţia că nu au reuşit să anticipeze toate contradicţiile, că nu au prevăzut posibilele conflicte între instituţii, că nu au putut inventa mecanisme funcţionale de cooperare? Să fie de vină lipsa de experienţă democratică a politicienilor care se văd incapabili să lucreze împreună cînd sînt în tabere diferite?

Pînă una-alta, avem (cel puţin) un proiect de reformă a Constituţiei. Preşedintele Traian Băsescu a anunţat că doreşte un Parlament unicameral cu cel mult 300 de aleşi şi reducerea mandatului preşedintelui la patru ani. Premierul Victor Ponta a anunţat şi el, recent, că vrea să iniţieze o reformă a Constituţiei – dar nu a oferit prea multe indicii cu privire la viziunea sa. Şi dinspre societatea civilă au venit cîteva propuneri. Înainte ca o nouă Constituţie să fie adoptată, e nevoie de o dezbatere publică serioasă. Exact asta ne propunem şi noi în acest dosar.