Conștiința pentru sine a revistelor culturale

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În iunie 2020, abia ieșiserăm din lockdown și revista noastră a publicat un dosar intitulat „Oamenii Dilemei în timpul molimei”, în care redactorii revistei au povestit cum au trecut prin cele două luni de spaimă și de recluziune socială, iar eu am povestit despre dificila supraviețuire a revistei noastre. Vă reamintesc – eu n-o să uit niciodată: pentru aproape două luni, revista a încetat să mai apară în formă tipărită, a încetat plata tuturor colaborărilor, a început șomajul tehnic pentru unii sau ajutorul guvernamental pentru cei care aveau contracte de drepturi de autor, iar pentru vreo zece zile revista chiar a încetat să mai existe. Scriam toți doar pentru site, în speranța că, totuși, n-o să murim de tot, cu acel gen de devotament pe care trebuie că-l are naufragiatul pentru pluta lui. Fapt este că toți colaboratorii au rămas alături de revistă atunci – cu o singură, minoră, excepție –, acceptînd să continue să scrie, deși nu au mai fost plătiți. Ciudat, poate, dar singurele amintiri amuzante de atunci sînt postările înțelept-satisfăcute ale unora care spuneau că gata, s-a terminat cu Dilema veche, era și normal, nu mai avea cum să supraviețuiască, adio! – acum e loc și pentru alții. Tot ce-mi amintesc din acea perioadă e de coșmar, mai puțin această jubilație infantil-cretină care, ciudat cum spun, acum mă amuză. Din acea sincopă ne-am revenit aproape miraculos, printr-un concurs de împrejurări care-mi dovedește din nou că Dilema veche are destin.

Acum, cînd știm mai multe despre virus și ne-am mai obișnuit cu el, ne-am strîns într-o zi la redacție și, încercînd o recapitulare a acestui an greu, ne-am întrebat cum l-or fi trecut celelalte reviste culturale. Am decis, astfel, să facem un Dosar în care să dăm cuvîntul colegilor noștri, căci fiecare revistă culturală are, sîntem convinși, mica ei poveste de supraviețuire. Aduse împreună, aceste povești vorbesc despre reziliența culturii și cred că, după un an ca acesta, reafirmarea culturii ca indestructibil pilon al rezistenței umane în fața a orice e importantă.

Am decis, astfel, să rugăm un număr de conducători de reviste culturale să ne spună cum au trecut publicațiile lor prin starea de necesitate de atunci și neîntreruptele stări de urgență de după. Am decis, nu doar din cauza constrîngerilor de spațiu tipografic limitat, să invităm în principal pe conducătorii revistelor care nu aparțin uniunilor de creație, pentru că acestea au un sistem de finanțare aparte care le asigură, practic, existența atîta vreme cît există un buget de stat în această țară.

Am socotit de asemenea că, dacă vorbim despre supraviețuirea revistelor de cultură, merită să extindem discuția asupra modului în care statul poate sprijini acest important segment cultural, cam neglijat, de altfel. Sînt încîntat că artiști de toate felurile (actori, scriitori, muzicanți, dansatori, pictori etc.) își ridică vocile și se luptă pentru libertatea lor de a se adresa publicului exercitîndu-și arta. Revistele culturale au susținut din plin demersul acestor creatori de cultură și era normal s-o facă pentru că asta este menirea lor. Însă revistele de cultură nu prea și-au pledat propria cauză. Nu-mi dau bine seama de unde această timiditate, dar oricum asta are puțină importanță acum. Eu cred că după acest an care ne-a pus pe toți în pericol și privind spre anii ce vin, mai ales după ce ni se înfățișează tot mai clar, revistele culturale românești ar trebui să ceară curajos un gen de parteneriat stabil cu statul, în temeiul obligației acestuia de a proteja și dezvolta cultura națională.

Acest Dosar ar putea fi un început. Glumind pe jumătate, în termeni marxiști, a sosit momentul ca revistele culturale să facă saltul de la conștiința de sine la conștiința pentru sine.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.