Conservele domestice, de la stoc alimentar la exercițiu creativ

Monica STROE
Publicat în Dilema Veche nr. 816 din 10-16 octombrie 2019
Conservele domestice, de la stoc alimentar la exercițiu creativ jpeg

Cu cîteva veri în urmă, la o petrecere alimentată de o marcă de bere cu capac resigilabil de cauciuc, am profitat de oportunitate și i-am cerut gazdei o parte din sticlele goale rămase pentru că mi se păreau ideale pentru conservarea sucului de roșii. Am fost surprinsă că a trebuit să negociez împărțirea sticlelor goale cu gazda mea, a cărei mamă avea același proiect de îmbuteliere pentru propria campanie de conserve de toamnă.

Deși consumatorul urban local are la dispoziție infinite posibilități de aprovizionare și stocare a fructelor și legumelor, conservarea lor prin preparare și depozitare la borcan este o practică alimentară care rezistă indiferent de eliminarea unor bariere tehnologice sau sezoniere de acces la produsele proaspete.

Imaginea cămărilor, beciurilor și balcoanelor ticsite cu borcane evocă o memorie a penuriei. Accesul discontinuu la alimente, asociat cel mai recent cu anii ’80, a stimulat comportamentele de depozitare, precum și valorizarea spațiilor de depozitare din locuințe. În mod aparent paradoxal, interesul pentru stocarea alimentelor s-a intensificat în anii ’90, în paralel cu abundența de produse. În locuințele românești au devenit nelipsite congelatoarele, lăzile frigorifice și combinele frigorifice cu spațiu generos de congelare. Această actualizare tehnologică a gospodăriei a fost printre primele care au mobilizat bugetele familiale, ceea ce dă măsura importanței pe care românii o acordau stocării alimentelor.

Derulînd rapid către zilele noastre, am avut ocazia să observ transformări recente în cultura conservării alimentare în rîndul consumatorilor din clasa de mijloc și reașezarea acestora din sfera necesității în cea a cultivării gustului și a abilităților manuale. În ultimii ani este din ce în ce mai vizibilă gourmet-izarea și resemnificarea murăturilor, dulcețurilor și zacuștilor. Gemurile și magiunurile din cămările domestice de azi pot conține coniac, cuișoare, vanilie de Madagascar sau migdale. Printre borcane au apărut chutney-uri, ajvar sîrbesc, dulce de leche, dulcețuri de ardei iute sau de portocale. Se poate observa o schimbare a fostelor atașamente și comportamente cu privire la conservele domestice: de la asocierea cu lipsurile anilor ’80 către o practică asociată mai degrabă cu creativitatea, loisir-ul și, nu în cele din urmă, cu materializarea competențelor de consum (în special cele legate de evaluarea calității produselor disponibile în comerțul de masă).

Continuarea practicii conservelor se reconfigurează și cîștigă noi și tineri adepți care își însușesc practica golită de semnificațiile sale istorice. Pentru noii practicanți, producția domestică de conserve este un proiect do-it-yourself comparabil cu proiectele de bricolaj, indexat drept loisir productiv și creativ: exersarea unei abilități manuale dublate de un proces de documentare și creație intelectuală. Aceasta din urmă poate consta în introducerea unor ingrediente, tehnici sau chiar rețete cu semnificație simbolică. Vacanțele în străinătate, emisiunile culinare televizate, broșurile și cataloagele supermarket-urilor, cît și abundența de festivaluri și tîrguri culinare sînt cîteva dintre elementele care au contribuit la stimularea potențialului creativ al gătitului și al conservării alimentare. Inovarea și experimentarea cu ingrediente și tehnici noi sînt deseori rezultatul unei negocieri de valori asociate gustului de clasă: cosmopolitism, sustenabilitate, trasabilitate, nutriție etc. Căutările „intelectuale“ la care mă refer nu merg obligatoriu în direcția ieșirii din „tradiție“, ci de multe ori în direcția opusă, a sondării după o autentificare prin „înrădăcinare“: rețete vechi găsite în cărți de bucate din secolele trecute, rețete transmise în familie. Diverse oportunități neașteptate pot declanșa proiectul do-it-yourself de conservare: obținerea unor ingrediente sezoniere considerate rare (precum muguri de brad, cireșe amare, tarhon etc.), posibilitatea de a pregăti ingredientele în aer liber (coacerea ardeilor pe grătar sau pe foc de lemne, de exemplu) sau accesul la ingrediente cu „trasabilitate“ (fructe sau legume crescute de persoane din rețeaua personală).

Aceste conserve creative sînt mai mereu materializarea unui proces de autentificare și autoactualizare. Uneori aceste „căutări de sine“ sînt cultivate în interiorul relațiilor copiilor adulți cu părinții, în care primii percep conservele făcute și oferite de părinți ca pe o sursă de hrană care facilitează un exercițiu identitar și consolidează o narațiune personală de apartenență. Alteori, în crearea de conserve se regăsește performarea cunoașterii gastronomice prin manipularea unor ingrediente sofisticate precum varietăți locale sau, dimpotrivă, „exotice“ (de la roșii „cu pedigree“ autohton la batoane de vanilie naturală).

Desigur că aceste practici de consum se regăsesc într-un ansamblu care include surse și logici de aprovizionare variate, printre care merită menționată ca inedită aprovizionarea cu liutenița bulgărească în timpul excursiilor pe litoralul vecin. Conotațiile afective de comfort food ale murăturilor, zacuștilor și gemurilor sînt atît de puternice încît sînt transferate și conservelor din comerțul de masă. În portofoliul de consum al gurmanzilor din clasa de mijloc, artizanatul alimentar domestic coexistă cu conservele din comerț, selectate după anumite criterii de calitate (bio, local, cu conținut redus de zahăr etc.). Pentru a da măsura acestui interes, merită amintit succesul unui ghid de recenzii ale zacuștilor din comerț, publicat pe Utopia Balcanică, un blog cu ocazionale recenzii și recomandări culinare, care a colectat peste 2.500 de distribuiri pe Facebook ale ghidului.

Legat de transferurile simbolice dintre domestic și industrial, adeseori estetica borcanelor domestice împrumută elemente de branding din producția pentru piață, într-un proces circular în care și produsele industriale își asumă la rîndul lor o estetică artizanală: etichetare, acoperirea borcanelor cu pînză sau hîrtie reciclată, legarea cu sfoară, imprimeu de carouri roșii și albe pe capac etc.

Reluarea practicilor de conservare sau preluarea lor de către consumatori tineri din clasa de mijloc poate fi explicată, pe de o parte, în relație cu piața, ca o încercare de preluare a controlului asupra produselor ingerate (sursa ingredientelor, natura procesării) și, pe de altă parte, în relație cu sinele: producția de conserve ca experiență estetică, reflexivă, morală și de cultivare a gustului și a abilităților.

Prepararea conservelor se înscrie într-o serie de hobby-uri „gospodărești“ cu răspîndire virală, precum brutăria domestică, cro-șetatul, permacultura, creșterea plantelor de interior, cultivate ca experiențe de învățare și întreținute de ateliere, grupuri de susținere între practicanți pe rețelele sociale, precum și de o publicistică de specialitate formatată pentru gustul claselor creative. 

Monica Stroe este antropolog și lector doctor la SNSPA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.