concurenţă

Gheorghe OPRESCU, Liviu VOINEA
Publicat în Dilema Veche nr. 92 din 20 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Se va termina perioada de alăptare? Există în Tratatul de Aderare o clauză mai puţin cunoscută, dar importantă pentru înţelegerea modului în care trebuie "internalizat" raportul din octombrie al Comisiei. Această clauză spune că autoritatea de monitorizare a ajutoarelor de stat din România (Consiliul Concurenţei) nu a ajuns încă la un stadiu satisfăcător de implementare a criteriilor europene în domeniul acordării ajutoarelor de stat. Ca urmare, a fost pus în practică un aşa-numit "mecanism de pre-consultare", în cadrul căruia, în prezent, orice proiect de decizie a Consiliului Concurenţei în domeniul ajutoarelor de stat este transmis mai întîi, pentru informare, la Comisia Europeană. Drept consecinţă, România nu poate încă începe discuţiile cu Bruxelles-ul cu privire la acceptarea ajutoarelor de stat care au fost acordate înainte, dar vor continua şi după momentul aderării. Acesta a fost - dacă vreţi - "preţul" plătit pentru a închide capitolul "Concurenţă", în decembrie 2004. Progrese sînt, şi chiar substanţiale, în toate domeniile în care se efectuează evaluarea. Legislaţia este armonizată, Consiliul Concurenţei a primit sediu şi, deocamdată, un buget corespunzător, salariile au crescut spectaculos, personalul are acces la un training adecvat; există cazuri de interzicere a unor ajutoare de stat, deciziile sînt suficient de bine motivate juridic, deşi analiza economică mai lasă de dorit. Politicul presează acum în direcţia corectă, adică pentru aplicarea regulilor europene. Transparenţa a crescut, deşi este încă mult loc de mai bine (de exemplu, rapoarte cu privire la ajutoarele de stat din zonele libere sau defavorizate nu pot fi găsite pe site-ul instituţiei). Este greu de crezut că aşa-numita "clauză de salvgardare" va fi activată în legătură cu acest domeniu. Însă - în opinia mea - nu activarea sau nu a clauzei va da măsura reală a progreselor în domeniu. Contează mai mult dacă în raport Comisia va recunoaşte că autoritatea română în domeniu, Consiliul Concurenţei, realizează o aplicare profesionistă a regulilor comunitare. Într-o astfel de eventualitate, "mecanismul de pre-consultare" (i-am putea spune "perioada de alăptare") ar lua sfîrşit şi România ar putea începe discuţiile cu Comisia pe marginea ajutoarelor de stat care să continue şi după data aderării, evident, în condiţiile respectării regulilor europene. Personal, nu aş renunţa încă la actualul mecanism de control al Comisiei asupra practicii ajutoarelor de stat din România (chiar cu asumarea costurilor subliniate mai sus). Nu poate nimeni garanta că, în lipsa unui astfel de "stimulent", România (mediul politic, Consiliul Concurenţei, Ministerul Finanţelor, AVAS, mediul economic etc.) nu ar reveni la vechile practici. Acesta este, de fapt, pericolul general care ne pîndeşte în cazul (absolut improbabil, după părerea mea) al ratării aderării. (o variantă extinsă a comentariului domnului Oprescu poate fi găsită pe site-ul partener - www.euractiv.ro) Politica anti-trust ne ustură la buzunare În domeniul politicii de concurenţă s-au făcut progrese timide în ultimul timp, printre care aş menţiona două. Ajutoarele de stat se află pe un trend descrescător, dar acest trend încă mai cunoaşte unele inflamări periodice de la caz la caz. În al doilea rînd, a crescut recunoaşterea publică a problemelor de concurenţă, chiar dacă uneori din cauze conjuncturale (cum a fost cazul preţului la carburanţi); implicit, a crescut notorietatea Consiliului Concurenţei (chiar dacă nu neapărat şi eficienţa acestuia). Principalul reproş pe care îl am de făcut la adresa politicii de concurenţă din România nu se referă însă la ajutoarele de stat. Acestea sînt o reminiscenţă a economiei etatizate. Într-un interval relativ scurt de timp ele se vor alinia, de voie, de nevoie, la standardele din UE. Ajutoarele de salvare-restructurare, care acum reprezintă grosul ajutoarelor de stat, vor mai putea fi acordate doar ad-hoc, o singură dată, şi cu avizul Comisiei Europene. Vom reorienta ajutoarele către obiective orizontale (cum ar fi cercetarea-dezvoltarea, IMM-urile, reconversia profesională etc.) şi tot mai puţin către obiective sectoriale. Problema pe care o ridic eu nu ţine deci de ajutoarele de stat, ci de politica anti-trust. La acest capitol - care, ce-i drept, nu face parte dintre condiţiile impuse pentru evitarea clauzei de salvgardare, dar care face totuşi parte din criteriul privind "capacitatea de asumare a obligaţiilor de membru" - România stă prost, foarte prost. Am trăit un an în Spania şi unul în Suedia şi pot spune că preţurile în România la mîncare, îmbrăcăminte, telefoane, benzină şi utilităţi sînt mai mari decît acolo. Explicaţia stă în lipsa de concurenţă de pe piaţă şi în abuzul de poziţie dominantă. Prea multe pieţe sînt monopoluri (regionale sau naţionale) sau oligopoluri restrînse. Comunicaţiile (fixe, mobile, cablu), petrolul, cimentul, utilităţile, băuturile răcoritoare, berea, tutunul - şi aş putea continua mult şi bine cu exemple de pieţe distorsionate. Pînă cînd politica anti-trust nu va fi corect aplicată, România nu va avea o piaţă concurenţială. Iar cei ce pierd constant sînt consumatorii finali. Trebuie înţeles faptul că, într-o Uniune Europeană tot mai integrată, în care politica bugetară este restricţionată, politica monetară e tot mai unitară, iar politica vamală este comună şi, în contextul specific al României, în care politica fiscală este brambura, politica de concurenţă rămîne una dintre foarte puţinele pîrghii eficiente de intervenţie selectivă în economie, prin care să se evite eşecul pieţei şi să se asigure, indirect, o alocare corectă a resurselor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.