Scriitorii şi psihologii au vorbit adesea despre distanţa scurtă dintre ură şi iubire. În cazul formelor de viaţă online, mi s-a-ntîmplat în repetate rînduri să trec de la ură la iubire sau invers, dar parcă nicicînd tulburarea sufletească n-a fost mai intensă decît în cazul Wikipediei. Pentru cititorul acestor rînduri care n-are experienţa vieţii online şi ar dori să ştie ce este Wikipedia, am putea imita formula cu care se zice că Michelet îşi începea cursurile despre istoria Angliei: "l’Angleterre est une île": Wikipedia este o enciclopedie. Ce mi-a displăcut profund, iniţial, la această enciclopedie este scrierea în devălmăşie a articolelor. Este ca şi cum orice maniac al scrisului ar putea intra în camera lui Diderot şi ar putea recompune conţinutul unui text din Encyclopédie. Aluzia la Diderot poate fi împinsă însă mult mai departe. Wikipedia este o întreprindere mai radical-luministă decît enciclopedia lui Diderot şi d’Alembert. Frontierele prin care, în viaţa academică, sînt delimitate cu atîta rîvnă breslele intelectualilor sînt complet date la o parte. În comunitatea Wikipedia nu există autorităţi, nu există experţi şi controlul acestora asupra publicaţiilor. Nu se ajunge însă, în acest chip, la băşcălie vulgară? Nu pătrunde astfel spiritul gloatelor, deplorat de unii în viaţa politică şi-n cea economică, în cetatea intelectualilor? Instituirea unei pieţe complet libere a ideilor, fie ele şi neoriginale, dă naştere desigur unor delicate probleme etice. Puneţi-vă în pielea ziaristului John Seigenthaler Sr., care, în septembrie 2005, a descoperit că-n biografia sa de pe Wikipedia se susţinea c-ar fi avut un rol în asasinarea fraţilor Kennedy şi ar fi locuit între 1971 şi 1984 în Uniunea Sovietică. Informaţiile acestea false au fost disponibile online vreme de patru luni. Care este soluţia în cazuri precum cel al lui Seigenthaler? Să ne bazăm pe faptul că oamenii, în marea lor majoritate, n-au înclinaţia de a cultiva băşcălia? Eu, unul, locuind în apropierea malurilor Dîmboviţei, n-aş conta nici în ruptul capului pe aşa ceva. În fapt, în Wikipedia funcţionează un mecanism de eliminare a erorilor întemeiat pe transparenţa procesului de elaborare a textului, asemănător cu depanarea programelor de calculator denumite, în jargonul din lumea informaticii, "programe cu surse deschise". Mecanismul are trei niveluri: amintita posibilitate de a schimba de oriunde, chiar şi fără a fi utilizator înregistrat, textul articolelor; o pagină (sau chiar pagini numeroase) cu discuţii între persoanele care participă la redactarea articolelor; posibilitatea de a examina versiunile anterioare ale articolelor. În plus, redactori, voluntari, ca şi persoanele care contribuie cu articole îi identifică pe cei care introduc în mod repetat informaţii false, distrug articole sau încalcă, deliberat sau nu, regulile Wikipediei. Pe scurt, este un sistem bazat pe laissez-faire, fără control ierarhic, în care erorile sînt corectate graţie reacţiei celor care se angajează în sistemul de interacţiuni din comunitatea Wikipedia. Wikipedia este un etern şantier. Nu există nici o garanţie că n-ai dat peste moloz, peste o capcană sau, din contră, c-ai descoperit un edificiu meşteşugit cu măiestrie. Este Aufklärung în sensul cel mai strict kantian: eşti condamnată sau condamnat să gîndeşti cu propriul cap. Optimismul luminist trebuie însă serios temperat. Pare simplu să intri în comunitatea multilingvă a Wikipediei, ca într-un joc cu reguli puţine şi clare: împărtăşeşte cu generozitate o cunoaştere ale cărei surse le poţi indica în cercetări deja consacrate şi fă acest lucru într-un mod neutru, fără partizanat, fără tendenţiozitate de orice gen. Obstacolele sînt însă felurite. Sînt dificultăţile pur tehnice legate de introducerea textului în Wikipedia. Extrem de răspînditul editor comercial Word, cel puţin în versiunile cunoscute mie, nu numai că nu este de nici un folos în cazul Wikipediei, dar chiar poate duce la rezultate dezastruoase. Pe de altă parte, arheologia versiunilor articolelor, care permite obţinerea a o sumedenie de date interesante (inclusiv reconstituirea unui profil al autoarei/autorului şi a celor mai mărunte intervenţii în text) nu este la îndemîna persoanelor lipsite de o minimă familiarizare cu ceea ce este practic scrierea unor programe de calculator, nu doar utilizarea lor. La urmă, dar nu în cele din urmă, compararea articolelor în mai multe limbi, operaţie extrem de utilă, n-are cum fi accesibilă publicului larg. În definitiv, nici cunoaşterea limbii engleze nu este universală (Wikipedia în engleză fiind, cu peste două milioane de articole, cea mai amplă din colecţia de enciclopedii în peste două sute de limbi) şi nici Wikipedia în franceză n-are cum fi la îndemîna tuturor, iar Wikipedia în germană (cu peste şapte sute de mii de articole), deşi foarte serios elaborată, pare a se lovi de bariere lingvistice şi mai mari. Luminile online? Categoric, da. Lumini pentru oricine? Categoric, nu. Orice tehnologie - în sensul larg al cuvîntului "tehnologie" - desparte apele. Wikipedia nu-i o excepţie. Pune milioane de articole la dispoziţie, dar generează o falie chiar şi printre persoanele care au acces la Internet, formînd o nouă comunitate, cu regulile şi cultura ei, o comunitate care este departe de a se suprapune cu aceea a intelectualilor de factură tradiţională.