Unul dintre primele personaje româneşti de anecdotă ar fi Păcală. Cum numele lui derivă de la verbul "a păcăli", sau "a se păcăli", devenind intraductibil în altă limbă, bazîndu-se aşadar pe chiar una dintre primele caracteristici ale umorului românesc, umorul de nume, se poate afirma, cu siguranţă, că Păcală este un personaj 100% neaoş. Spre deosebire de personajul care i-a urmat, personaj apărut pe la mijlocul anilor 1800, cînd puternicele influenţe orientale îşi puseseră pecetea nu numai pe socialul şi politicul vieţii româneşti, dar şi pe umorul acesteia. E vorba de Nastratin Hogea care, chiar dacă au existat suspiciuni cu privire la originalitatea lui (gurile rele spun chiar că Anton Pann ar fi tradus o carte populară turcească), a fost asimilat, devenind un exemplu clasic al culturii urbane a epocii. Cu timpul, pe măsură ce mulţi evrei din Rusia se strămutau pe pămînturile româneşti, paleta umorului nostru se îmbogăţeşte cu încă alte două personaje. Este vorba de Iţic şi de Ştrul , o pereche de evrei plini de ironie, proprietari de magazine, percepuţi a fi, în mare parte, ingenioşi şi subtili, plini de înţelepciune şi umor, dar şi foarte avari. Odată cu creşterea ritmului urbanizării, dar mai ales în timpul perioadei comuniste, spiritul umorului popular românesc avea nevoie de o nouă reprezentare, un personaj nou, diferit de tot ce existase pînă atunci, un personaj care să surprindă noua realitate socială. Astfel, pregătit de fondul glumelor politice apărute pe seama unuia dintre miniştrii guvernului Petru Groza, de data asta de un personaj cît se poate de real, Romulus Zăroni, ministru al Agriculturii (Caligula, imperator şi-a făcut din cal senator / Groza, mai sinistru, şi-a făcut din bou ministru), pe la începutul anilor '60 apare Bulă. Un personaj tragi-comic complex, plin de contradicţii, idiotul în absolut, plin de sclipiri de genialitate, căruia românii i-au atribuit de-a lungul timpului exact genul de evenimente care se întîmplă mereu mecanicului-socrului-mătuşii-vecinului-cuiva. Asemănat de unii cu un fel de Superman, de alţii cu un retardat mintal, Bulă reuşeşte totuşi să salveze mereu o cauză pierdută. Despre el se spune în egală măsură cum că ar fi un tînăr slăbănog, urît ca dracu', care strică viaţa fiecărei persoane care intră în contact cu el, la fel cum se spune că ar arăta ca o găluşcă cu mîini şi cu picioare, foarte gras, fiindu-i mai uşor să se dea de-a dura decît să meargă. Bulă a devenit, în prezent, un erou mitic.