Cîntăreţele şi cinematograful

Andreea CHIRIAC HENTEA
Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
Cîntăreţele şi cinematograful jpeg

După ce presa tabloidă a ultimilor ani a mototolit şi a compromis în fel şi chip noţiunea de „divă“, aplicînd prea lesne această etichetă oricînd şi oricui, o scurtă evocare a ceea ce desemna termenul în România anilor ’70-’80 ne readuce în minte o mulţime de momente mai mult sau mai puţin reuşite, mai mult sau mai puţin demodate, dar toate fermecător melancolizante, din vremurile în care divele noastre muzicale pătrundeau în lumea filmului.

Considerat o supapă, un minimum de divertisment creat, desigur, cu permisiune „de sus“, pentru oamenii muncii, filmul muzical românesc a avut parte de porţia sa de vedete. Debutante sau experimentate, cîntăreţele noastre de muzică uşoară aveau, toate, fascinaţia cinematografului. Voiau să facă mai mult, să se vadă pe marele ecran, să joace în filmele atrăgătoare ca un magnet, prin expunerea maximă şi prestigiul cultural pe care-l ofereau. Fenomenul exista, de altfel, dintotdeauna, în lumea muzicală, nu doar în România şi nu doar în acei ani…

Cîntecul unei zîne cinematografice

Margareta Pâslaru a fost cîntăreaţa cea mai răsfăţată de cinema. După ce, în 1964, însuşi Liviu Ciulei o distribuise în rolul lui Polly Peachum din Opera de trei parale şi fusese considerată revelaţia unui spectacol antologic, a avut trei melodii de succes („Marea mea iubire“, „Şi tu îmi placi“, „Unde eşti?“) şi o interpretare apreciată în coproducţia Tunelul, care i-a adus diploma de debut în cinematografie, la Festivalul Naţional al Filmului „Pelicanul de aur“, de la Mamaia. Tot ea a fost şi protagonista a două filme cenzurate aiuritor. În primul, Un film cu o fată fermecătoare, Margareta, pentru care fusese conceput rolul, a fost cuceritoare. Filmul a rulat însă mai puţin de două săptămîni, după care a fost scos de pe ecrane, nu din cauza cenzurii, ci a cronicilor „devastatoare“. Aşa cum scrie Cristian Tudor Popescu în cartea sa Filmul surd în România mută, a fost „poate cel mai pe nedrept interzis film românesc“. Al doilea film, Împuşcături pe portativ, în care Margareta cînta nevinovatul „Raţa“, primul twist ajuns la noi, a stîrnit, şi el, reacţii indignate. Aşa cum aflăm tot din cartea de mai sus, în cadrul uneia dintre celebrele şedinţe ale CC al PCR din 1968, dedicate cinematografiei, un tovarăş a intervenit drastic: „Filmul Împuşcături pe portativ îşi propune să lanseze pe scară mondială un dans «raţa», ca şi cum acesta ar fi un mesaj păsăresc al dansului din România. Aceasta face un prost serviciu ţării şi folclorului, contrazicînd sensul nobil şi poetic al dansului şi muzicii de inspiraţie naţională.“ Margareta Pâslaru a mai apărut în Gloria nu cîntă, într-un rol episodic pe care l-a adorat pentru ironia lui – o frizeriţă care îi dădea replici inepte personajului interpretat de Toma Caragiu. A cîntat melodia lui Ion Cristinoiu „Pe Marea Neagră“ (numită, în original… „Mediterana“) în B.D. la munte şi la mare şi „Melodii, melodii“ în filmul omonim, încercînd şi rolul episodic al unei ţărănci în filmul Clipa. Însă rolurile pentru care va rămîne în memoria publicului sînt cele din filmele Veronica şi Veronica se întoarce, în care a fost Zîna cea bună, Educatoarea şi Împărăteasa furnicilor (cine nu-şi aminteşte „Cîntecul trăistuţei“…). După 1981, cînd a plecat din ţară, orice referire la ea a fost strict interzisă, „Veronicile“ nu au mai fost difuzate, iar numele i-a fost tăiat pînă şi de pe genericul serialului de animaţie Mihaela, a cărui muzică o compusese…

Filmul a fost visul lor. Şi totuşi…

Anda Călugăreanu a fost unul dintre cele mai mari talente ale noastre, repertoriul ei cuprinzînd folk, cover-uri şi numeroase piese în limba franceză (pentru care a fost admonestată de Adrian Păunescu, la Cenaclul Flacăra, unde interpreta cîntece compuse de ea). A strălucit în emisiunile de televiziune ale lui Alexandru Bocăneţ şi Valeriu Lazarov – formînd un trio de excepţie cu Florian Pittiş şi Dan Tufaru, şi un duet extraordinar cu Toma Caragiu. Visul ei cel mare a fost să fie actriţă, însă, deşi publicul o adora deja, a intrat la IATC abia în 1984, după ce fusese respinsă în mod repetat, sub pretextul că era prea mică de înălţime. În cinema, a avut succes cu rolul Oachi din filmul pentru copii Maria Mirabela, în care cînta simpaticul „Ce bine e, ce bine“. Un rol excelent a făcut în filmul Adei Pistiner Stop-cadru la masă, după ce jucase în Bietul Ioanide, alături de o distribuţie impresionantă. A apărut în comedia Secretul lui Nemesis şi a fost vocea unui D’Artagnan animat în Uimitoarele aventuri ale muschetarilor. Ultimul ei rol a fost tot Oachi, în Maria şi Mirabela în Tranzistoria.

Corina Chiriac, fiica profesoarei de pian Elisabeta Chiriac şi a compozitorului Mircea Chiriac, a fost o apariţie scenică întotdeauna rafinată şi o voce de mare forţă a acelor ani. A urmat IATC-ul şi a debutat la Teatrul de Comedie din Bucureşti. În film însă nu a jucat foarte mult, comparativ cu evoluţia sa muzicală şi cu succesele din televiziune. În 1971, a fost distribuită în primul serial TV românesc, Muşatinii, ecranizare a trilogiei lui Barbu Delavrancea. A fost cîntăreaţă în Cu mîinile curate, spioană în comedia Aventuri la Marea Neagră şi din nou cîntăreaţă în serialul TV Domnişoara Nastasia. A jucat un rol episodic în Roşcovanul şi a fost o poştăriţă în filmul muzical de televiziune Un trio formidabil.

Flori, fete, filme, cîntăreţe…

Deşi fotogenia deosebită o recomanda pentru marele ecran, Angela Similea a apărut rar în cinema. A cîntat într-un film muzical care îmbina mai multe basme româneşti, Rămăşagul, în comedia muzicală O zi la Bucureşti şi a interpretat o romanţă în coproducţia româno-poloneză Trenul de aur. A jucat cu mare succes pe scenă, în music-hall-urile Corina, Fratele meu, Charles şi Adio, femei. Printre momentele sale cele mai reuşite rămîn duetele cu Florin Piersic în mai multe emisiuni TV din anii ’80 şi apariţia în coproducţia TV româno-olandeză Totul e posibil în joc.

Mirabela Dauer n-a apărut în filme, dar a cîntat pe coloana sonoră a unora dintre ele – piese precum „Nu uita, vîntule“, în Buletin de Bucureşti, şi „Un petic de cer“ (pe genericul final al filmului omonim). „Dac-ai şti cît te iubesc“, piesa interpretată în Rămăşagul, în duet cu Aurelian Andreescu, a fost unul dintre marile hit-uri ale acelor ani.

Aura Urziceanu, care cînta extraordinar jazz într-o Românie în care prea puţini pricepeau ce înseamnă el, a interpretat fermecătoarea piesă „Iubirea noastră“, a lui Richard Oschanitzky, pe versurile lui Teodor Pîcă, pe coloana sonoră a filmului Paraşutişti, şi o altă piesă foarte bună, „O dublă stea“, compusă de Adrian Enescu, pe coloana sonoră din Racolarea.

Dida Drăgan a avut o singură piesă, „Rug“ – de o sensibilitate specială –, pe coloana sonoră a filmului Un echipaj pentru Singapore.

După ce compusese muzica filmului Raliul, talentatul Florin Bogardo a fost solicitat cu piese pentru filmele Liceenii şi Extemporal la dirigenţie, pe care le-a cîntat în duet cu Stela Enache. Piesa „Ani de liceu“, devenită peste noapte un succes în rîndul adolescenţilor, a fost considerată în epocă cea mai modernă muzică realizată în România, cu ajutorul keyboard-urilor, utilizate pe vremea aceea doar de Adrian Enescu.

Fără să avem o tradiţie în filmul muzical, fără să putem măcar visa la un Hello, Dolly, la filme precum All That Jazz, Funny Girl, Can-Can, A Star Is Born, Cabaret sau Sweet Charity, fără să avem o Nancy Sinatra, o Shirley Bassey sau o Tina Turner, cîntînd pe coloana sonoră a seriei „Bond“, într-o epocă în care cinematograful se dorea epopee naţională, iar singurele cîntece admisibile erau închinate partidului, am avut, totuşi, vedete care au animat existenţa atît de monotonă a acelor ani, entuziasmînd şi bucurînd publicul. Şi chiar dacă, în cele mai multe cazuri, filmele în care au cîntat sînt astăzi desuete, cîntecele lor şi-au păstrat în mod emoţionant farmecul, prospeţimea şi armonia care le-au făcut pe atunci să fie celebre şi atît de iubite.

Andreea Chiriac Hentea este critic de film.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.