Ceaușescu, eroul păcii mondiale

Mioara ANTON
Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Ceaușescu, eroul păcii mondiale jpeg

La începutul anilor ’80, Nicolae Ceaușescu se afirmase în conștiința publică ca unul dintre campionii luptei pentru pace. Dezarmarea, desființarea blocurilor militare, reducerea cursei înarmărilor, renunțarea la construirea armelor nucleare au fost teme dominante ale retoricii regimului de la București. Potrivit propagandei oficiale, pe umerii liderului PCR apăsa responsabilitatea apărării ordinii universale. Meritele i-au fost recunoscute și pe plan internațional, Ceaușescu fiind decorat, în iunie 1980, de către revista indiană International Reporter cu distincția Om al anului 1980 – pentru pace. Un premiu mult prea modest pentru o personalitate atît de complexă! Un Nobel pentru pace ar fi fost mult mai potrivit, dar comitetul din Norvegia nu se grăbise să facă nici o nominalizare în acest sens. Liderul român s-a eschivat spunînd: „Am destule decorații!“ Fără îndoială că nu modestia l-a îndemnat să renunțe la premiu, ci ostilitatea nedisimulată față de un Occident mult prea critic pentru felul în care Ceaușescu înțelegea să guverneze și să respecte drepturile omului în România.

Lipsa recunoașterii internaționale a fost însă suplinită din plin în țară prin campaniile propagandistice care au promovat până la saturație ipostaza de luptător pentru cauza păcii mondiale. Congresele partidului, conferințele naționale, Daciada, „Cîntarea României“, Cenaclul „Flacăra“, zilele de naștere ale cuplului prezidențial, 1 Mai, 23 August, Ziua Copilului, a Învățătorului, a Constructorului, a Minerului etc. au stat sub semnul omagierii patriei socialiste și a conducătorului iubitor de pace. Încă din 1973, la marile adunări publice lozincile de pe pancarte ilustrau și această dimensiune a cultului personalității, de campion al păcii mondiale: Ceaușescu, România – Pacea și prietenia!, Ceaușescu – Pace!, Munca, pacea, omenia – Ceaușescu, România! (1981), Ne mîndrim cu tot ce face / Ceaușescu pentru pace!, Ceaușescu – erou al păcii! (1989). Comitete de oameni ai muncii din fabrici și uzine, detașamente de pionieri și șoimi ai patriei de pe întreg cuprinsul țării, scriitori, poeți, pictori, sculptori au fost mobilizați pentru susținerea campaniilor pacifiste și pentru adularea conducătorului. De departe, însă, poezia lui Adrian Păunescu, „Să fie pace în lume!“, cîntată pe marile stadioane ale țării în timpul spectacolelor Cenaclului „Flacăra“, a mobilizat afectiv națiunea socialistă în lupta pentru pace: „Să fie pîine pe masă / Și toți ai casei acasă /Și grîu-n brazdă să iasă, / Să fie pace, pace, pace pe Pămînt (…)“

Inspirați de propaganda oficială, oamenii obișnuiți au reacționat la retorica propagandistică și au cîntat în versuri politica înțeleaptă a partidului pentru păstrarea păcii și a securității internaționale. Însuflețit de curaj și animat de o dragoste profundă pentru liderul partidului, Constantin Năstăsoiu, din Constanța, a versificat acțiunile lui Nicolae Ceaușescu, „luptător înflăcărat al comunismului și păcii“. Scrisă în trei culori, însoțită de desene care zugrăveau porumbei ai păcii, steagul partidului și flori, rapsodul de ocazie și-a intitulat creația lirică „Poezie. Om al Păcii cel Viteaz“: „Auzitam de un viteaz / Ce la cîrma țării șade treaz / În problemele interne / Și în problemele externe / Pentru o pace și mai bogată / Pentru o lume și mai dreaptă / Este omul din popor / Ceaușescu Nemuritor (…).“ Nu au scăpat poeților de ocazie succesele din planul politicii externe, vizitele în străinătate fiind ilustrarea abilei diplomații promovate de Ceaușescu pentru menținerea păcii în lume. Lucian Dănilă, din Turceni, inspirat de vizita secretarului general în Uniunea Sovietică (august 1976), scrisese o baladă pe care o dorea publicată în Scînteia și, dacă era posibil, difuzată la radio la una dintre emisiunile matinale: „Floricică de bujor / Am un scump conducător / De dînsul mi-e tare dor / Orice-n lume s-a-ntîmplat / Acest om a fost bărbat / Înțelept și gînduri bune / Nici străinii n-au ce spune / Căci străinii zic astfel / Ceaușescu-i de oțel / Și cu dr. Chisinger / Căci mențin pacea sub cer“.

Tot mai izolat și contestat în plan internațional, Ceaușescu și-a găsit un refugiu în retorica luptei pentru pace. Un ultim gest a constat în organizarea, la 23 noiembrie 1986, a unui referendum prin care România anunța că își reduce cu 5% cheltuielile destinate armamentelor și efectivelor militare. Populația a fost mobilizată exemplar, iar rezultatul referendumului consemna o participare record de 100%. O simplă regie a unui regim care intrase în ultima fază a existenței sale. Curînd avea să devină istorie. 

Mioara Anton este cercetător în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată este „Ceaușescu și poporul!“ Scrisori către iubitul conducător, Tîrgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2016.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.