Intervenţia preşedintelui Traian Băsescu în favoarea proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană a dat prilej oponenţilor săi să îl acuze că face lobby în avantajul companiei canadiene şi că, în timpul orelor de lucru în care este plătit din bani publici, se ocupă de afaceri private. Unele voci i-au recunoscut totuşi preşedintelui meritul că, prin poziţionarea sa publică pentru dezvoltarea proiectului minier, a transformat un subiect secundar de presă într-unul de larg interes, introducîndu-l în agenda media în prime time şi în atenţia marelui public. 

Susţinerea ostentativă de către Cotroceni a proiectului de la Roşia Montană a dezmorţit marea societate civilă în 2011, a mobilizat online şi offline, a animat opinia publică pe reţele sociale, a scos cîţiva protestatari în stradă şi a declanşat dezbaterea publică. Scandalul a antrenat pasiuni şi argumente de ambele părţi: locuri de muncă şi dezvoltare economică locală în schimbul cianurilor şi a distrugerii mediului. Astfel, ceea ce era de ani buni un debate exclusiv între interesele acţionariatului unei companii private şi apărătorii patrimoniului cultural şi de mediu a devenit un clivaj în care s-au separat puterea, politicieni şi oameni de afaceri, de ONG-uri, fundaţii, asociaţii şi simplii cetăţeni. 

Întîrzierea punerii în practică a exploatării de la Roşia Montană este un succes al  societăţii civile în anul 2011. Consensul, aici, este destul de larg: i-am întrebat pe cîţiva reprezentanţi ai ONG-urilor care ar fi cea mai mare realizare a societăţii civile din România în 2011 şi care ar fi, pentru anul trecut, cel mai mare succes al organizaţiei non-guvernamentale din care fac ei parte.  Roşia Montană apare invariabil în răspunsurile lor. 

Mircea Toma de la  Active Watch – Agenţia de Monitorizare a Presei  se fereşte de conceptul de „realizare“ cînd comentează activitatea societăţii civile „pentru că realizarea presupune atingerea unui echilibru optim al raporturilor putere-cetăţean“. Anul 2011 se caracterizează mai curînd „printr-o gherilă permanentă, iar permanenţa în acest caz reprezintă un succes în sine“.

Gherila ONG-urilor nu a fost fără urmări în 2011: „Încă un an, Roşia Montană a rămas departe de distrugere, iar Active Watch, se opune mai departe proiectului“. Mircea Toma remarcă şi faptul că „Hala Matache din Bucureşti este încă în picioare“ cu efortul Active Watch, care face parte din reţeaua de organizaţii „Platforma pentru Bucureşti“. Hala Matache este monument istoric, un reper-simbol ameninţat de o iniţiativă de urbanism a Primăriei Capitalei. Toma subliniază că „Primăria a demolat 86 de clădiri fără să aibă acoperire legală, dintre care 6 monumente istorice. În momentul discuţiei (19 decembrie 2011), deşi a fost suspendată activitatea de demolare, stîlpii de susţinere din interiorul Halei sînt sparţi, ceea ce înseamnă că Hala Matache se poate prăbuşi oricînd“. 

Nici Lavinia Andrei, de la Terra Mileniul III, nu acceptă termenul de „realizare“ în privinţa societăţii civile şi susţine, că în perspectiva corijării puterii de către societate, se poate vorbi de „o pedalare în gol“. Este mai degrabă „o luptă de gherilă permanentă, o hărţuire reciprocă“. Lavinia Andrei aminteşte că în 2011 organizaţiile neguvernamentale care contestă proiectul minier de la Roşia Montană au depus la Parlament 100.000 de semnături pentru oprirea acestuia şi a legii prin care companiilor miniere li se permite exproprierea. Referindu-se la împlinirile fundaţiei la care activează, pentru Lavinia Andrei „munca cu studenţii de la jurnalism şi comunicare, zilele din tabără şi angajarea tinerilor în jurnalismul de mediu sînt marile bucurii“. Terra Mileniul III a organizat în 2011 Maratonul Comunicării – Tabăra de instruire pentru studenţi la jurnalism, comunicare şi publicitate, pentru a clarifica aspectele privind fenomenul schimbărilor climatice şi pentru a dezbate concepte ca dezvoltarea durabilă. 

Pentru Cristian Pîrvulescu, de la Asociaţia Pro Democraţia, cel mai mare succes al societăţii civile din România în 2011 îl reprezintă faptul că nu s-a dat acordul de mediu la Roşia Montană. „Dar 2012 este an electoral şi trebuie plătite facturile, deci nu se ştie cît va mai rezista opoziţia ONG-urilor de mediu.“

Pentru Pro Democraţia cea mai mare împlinire a anului trecut pare a fi apariţia Coaliţiei 2012 pentru alegeri curate: o asociere de ONG-uri pentru monitorizarea campaniei electorale şi pentru creşterea puterii de reacţie şi de mobilizare la nivel local faţă de frauda şi mita electorală.  Intenţia de comasare a alegerilor de către PD-L a reunit, sub imboldul unei misiuni comune, asociaţii civice care împart valori similare. „Un prim rezultat al Coaliţiei 2012 pentru alegeri curate o reprezintă plîngerea administrativă împotriva Guvernului pentru iniţiativa de comasare a alegerilor din 2012.“  

Miroslav Tascu Stavre, de la Institutul Verde, apreciază că „după mai mulţi ani de luptă împotriva proiectului cu cianuri de la Roşia Montană, organizaţiile nonguvernamentale au cîştigat în 2011 mici bătălii, care au întîrziat aplicarea proiectului. Schimbarea viziunii asupra proiectului faţă de modelul iniţial sau transparenţa în ceea ce priveşte derularea sa sînt mici reuşite ale societăţii civile“. 

Pentru 2011, Institutul Verde se mîndreşte cu campania „Salvaţi delfinii de la Marea Neagră“, pentru care voluntarii asociaţiei au reuşit să contorizeze 4000 de semnături. Institutul speră să atragă atenţia opiniei publice „asupra ameninţărilor la adresa celor trei specii de delfini din Marea Neagră şi să iniţieze un dialog cu autorităţile locale – pînă acum surde la propunerile de politici publice care, odată aplicate, ar conduce la protejarea acestor animale inteligente“.

Ezitarea în a pronunţa cuvinte ca „împlinire“ sau „realizare“, cînd caracterizează acţiunile civice, exprimă, în fapt, definiţia pe care ONG-urile o dau societăţii civile: de supraveghere permanentă a abuzurilor autorităţilor. Cum derapajele puterii sînt permanente, şi „lupta de gherilă“ este permanentă. Dar mobilizarea asociaţiilor civice pe probleme legate de consolidarea democraţiei ori de protecţia mediului, a oamenilor şi animalelor sînt marile realizări ale societăţii civile în 2011, chiar dacă ea nu ştie asta.    

Antonio Momoc este cercetător specialist în comunicare şi lector dr. al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.