Ce nu se schimbă

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Lucruri cu lipici jpeg

Ai mei se uită la un film la televizor, cu un tată și un puști și o mașină a timpului. Comentează și se contrazic. El îi povestește ce s-a întîmplat la început și ea n-a văzut. Zilele pe care le petrecem împreună mă transformă într-o fată foarte tînără, care n-a plecat încă din orașul de provincie. Locuim împreună și nimănui nu-i pasă de vîrste. Sînt niște părinți cu un copil acasă. Atît. Trebuie să dorm și să mănînc. Să nu ies dezbrăcată. O să-mi pună la pachet și sarmale, și ouă roșii. „Trei sandvișuri îți ajung?“ „E prea mult, mamă.“

„De ce nu mai rămîi, tată? Ce ai de făcut la București?“

Cît stau cu ei nu am nici o grijă. Nu mă lasă să spăl nici măcar un pahar. Aproape că nu mă mai gîndesc la nimic. Mai păstrez legătura cu viața mea doar prin conversații cu niște oameni apropiați.

Mut ceasul din cameră pe hol. Le sting lumina de veghe. Îi rog să dea mai încet sonorul la televizor. Le schimb micile rutine, dar nimic nu pare prea greu. Tata așteaptă să mă trezesc eu întîi. Nu iese din dormitor de frică să nu facă zgomot. Ne plimbăm și merg țanțoși, de-o parte și de alta a mea. Le simt bucuria. Au uitat de toate.

Fratele meu e aproape, live pe WhatsApp, ca în toate familiile cînd unul dintre copii e plecat departe și nu a venit acasă de sărbători. Fetița lui rîde la noi și de abia așteptăm s-o strîngem în brațe.

„La anul, dacă om fi sănătoși, ciocnim și cu Sofica!“, zice tata. Și mama încă se bucură cînd oul meu iese învingător. „Ți-l păstrez și ți-l pun la pachet!“

Îmi vine să-i spun că au trecut niște ani de la momentul acela cînd îmi doream cel mai tare oul roșu din coș. Dar nimănui nu-i pasă de vîrste, sînt doar un copil cu părinții acasă.

Mă uit cu mama pe poze: fratele meu, în prima lui zi de școală, e îmbrăcat în uniformă și-și ține serios ghiozdanul cu ambele mîini, în alta, ea mă ține de mînă. Sîntem amîndouă în parc, ea poartă niște panataloni evazați, eu sînt îmbrăcată într-o fustă roșie în carouri și într-o bluză albă. Nu am mai mult de doi ani. Soarele ne intră în ochi. Am trecut pe la buturuga de care ne sprijineam și ne-am făcut un selfie. Ea e tot blondă și tunsă scurt, ca atunci.

„Cînd sînteți acasă, parcă n-ați plecat niciodată de lîngă mine“, îmi spune. Și, de fapt, are dreptate. În universul casei lor sîntem peste tot. Lîngă tablourile noastre de la grădiniță a mai apărut, de curînd, unul nou, cu o nepoțică. Îl ascult pe tata cum vorbește cu Sofica. Ea rîde în hohote și el se topește în fața ecranului de telefon. Are aceeași voce tînără ca în copilăria mea.

Cînd fac pachetul meu, îi rog să nu pună în caserole de plastic tot frigiderul. Dar bucătăria devine anticamera unei călătorii. Nu contează ce le spun eu. Nu mă aud. Ea împachetează și el o supraveghează: „Friptură i-ai pus?“

Mă uit la ei și mă gîndesc că scena asta se multiplică la nesfîrșit în cele mai multe dintre casele în care niște părinți își pregătesc copiii de drum.

(articol publicat pe blog-ul revistei în 29 aprilie 2019)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.