Cărți de dat mai departe

Sanda CORDOŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 330 din 10-16 iunie 2010
Cărți de dat mai departe jpeg

Deşi am şansa unei profesii făcute din, cu şi între cărţi, sînt mereu restantă cu lecturile mele şi, încă mai mult, cu exprimarea admiraţiei pe care destule dintre ele mi-o stîrnesc. Îndemnul de a mai pune mîna pe o (altă) carte mi-l fac adesea, privind (cu jind) la moviliţa de cărţi (în aşteptare) care creşte cu fiecare zi. Cu toate acestea, intrînd în jocul dilematic, iată care sînt cărţile ultimelor luni pe care le-aş da, cu plăcere, mai departe, ca una care ştie (şi o repetă adesea) cît de adevărată este fericita definiţie a lui Radu Petrescu: „Cartea, un loc în care viaţa este mai densă“.

Sînt, mai întîi, cărţile pe care le-aş numi ale înţelepţilor, ale celor care au avut şansa de a-şi descifra, explica şi scrie propriile biografii. E cartea stenică a lui Nicolae Manolescu, Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă (Editura Paralela 45), cel care, scrutîndu-şi traseul existenţial (într-o naraţiune captivantă, de povestitor) descoperă „că sînt născut pentru fericire“. În schimb, volumele autobiografice scrise de Aurora Liiceanu, Prin perdea, şi Ion Vianu, Exerciţii de sinceritate (publicate amîndouă la Polirom), consemnează parcursul unor naturi mai tensionate şi supuse (poate tocmai de aceea) unor încercări mai aspre. În consecinţă, armonizarea la care cei doi ajung cu ei înşişi (cu „propria ş…ţ înclinare către nefericire“, în expresia lui Ion Vianu) este, în fond, mai preţioasă. La polul opus al vîrstelor se află jurnalul de tinereţe al Arabellei Yarca, De pe o zi pe alta. Carnet intim 1913-1918, apărut la Editura Compania. Scris în limba franceză şi editat, prima dată, în 1937, jurnalul unei tinere femei aparţinînd lumii aristocratice bucureştene (reeditat acum în traducerea Denisei Toma şi cu o prefaţă de Mihai Dim. Sturdza) conţine „taclalele cu mine însămi“ lipsite însă de orice mondenitate ori convenţie. Dimpotrivă, Arabella Yarca este un martor foarte inteligent al intrării şi participării României la război, atît prin apropierea ei de Casa Regală, cît şi prin participarea nemijlocită pe front ca infirmieră (într-un traseu plin de peripeţii care m-a dus cu gîndul la Scarlett O’Hara), ceea ce-i permite să noteze: „În această ţară a contrastelor, trebuie să închizi ochii la multe grozăvii – altfel viaţa ar fi insuportabilă“. Mai presus însă de acest aspect documentar, carnetul reţine viaţa interioară a unei femei complicate, rafinate, lucide, care descoperă (şi analizează) „Cu cîtă fiere e amestecată această mare iubire care îmi îmbibă fiinţa“. O frumoasă carte despre identitatea feminină realizează Mihaela Ursa în Divanul scriitoarei (Editura Limes) la care şi-au dat concursul, răspunzînd unei anchete şi contribuind la antologia de texte, un număr de paisprezece scriitoare.

Cea mai tulburătoare dintre cărţile autobiografice pe care le-am citit în ultima vreme este scrisă de Sanda Golopenţia şi se numeşte Viaţa noastră cea de toate zilele (Editura Curtea Veche). La fel ca Ultima carte (impresionantul volum în care reconstituia ultimii ani de viaţă ai tatălui său, Anton Golopenţia, arestat în procesul Pătrăşcanu în ianuarie 1950 şi mort, în timpul anchetei, în septembrie 1951), şi aici scriitoarea pleacă de la dosarele Securităţii: de la notele de filaj şi convorbirile telefonice interceptate înainte de arestare care surprind nu acţiunile duşmănoase ale „obiectivului“ (devenit şomer, acesta îşi petrecea zilele la Biblioteca Academiei), ci (printr-o lentilă deformatoare, desigur) mărunta viaţă de familie. Textele oficiale, informative, sînt însoţite de evocările calde şi sobre ale Sandei Golopenţia. Aliajul acesta dă dimensiunea cehoviană a cărţii care consemnează, sfîşietor, fargilitatea unei vieţi cu care „nu aveai cum te împăca“, dar care e „trăită drept şi demn, fără bucurii“ şi, totodată, „victoria măruntă şi neştiută a urmăriţilor fără rost din lumea asta mare plină de curioşi tocmiţi“. M-aş bucura ca volumul Sandei Golopenţia să-i intereseze şi pe profesorii care fac listele cărţilor de vacanţă ale adolescenţilor şi, de ce nu, ale celor care realizează selecţia textelor din viitoarele manuale şcolare. Fac această sugestie pentru că Viaţa noastră cea de toate zilele intră, pentru mine, în rîndul acelor cărţi care, potrivit lui Marin Preda (nu ştiu alt criteriu mai bun), „crestează sufletul, se împlîntă în el, îl schimbă şi devin parte componentă a conştiinţei umane“.

Din aceeaşi clasă face parte, fără îndoială, şi romanul lui Philip Roth, Pastorala americană (traducere de Alexandra Coliban, Editura Polirom). Este o poveste răvăşitoare despre femei şi bărbaţi şi, mai ales, despre părinţi şi copii, despre zidurile nevăzute, dar trainice, pe care le ridicăm, din vorbe şi gesturi mărunte, între noi şi care, nu o dată, se spulberă prinzîndu-ne dedesubt. Este, cu cuvintele lui Roth, „tragedia omului nepregătit pentru tragedie“, cel care se îndreaptă orbeşte spre starea de „epavă nemulţumită“. Dar dacă nu aveţi putere să vă întîlniţi cu o carte care lucrează, cum foarte precis scrie Adriana Babeţi, „la fibră, destrămător“ (într-un comentariu de mare empatie din Suplimentul de cultură, numerele 272 şi 273), atunci puteţi alege romanul lui Cătălin Dorian Florescu, Zaira, apărut tot la Polirom în traducerea Marianei Bărbulescu. În traducere pentru că, deşi originar din România, autorul trăieşte în Elveţia şi scrie în germană utilizînd însă, mereu, subiecte româneşti. Construit cu multă fineţe, Zaira este, în primul rînd, romanul (plin de forţă al) unui personaj feminin memorabil a cărui viaţă e urmărită din copilărie pînă la senectute, ceea ce înseamnă intervalul 1928-1998, antrenînd, alături de tumultuoasa istorie personală, momente cruciale ale istoriei româneşti. Romane notabile au publicat de curînd Dora Pavel (Pudră, la Cartea Românească) şi Ana Maria Sandu (Omoară-mă!, la Polirom) romanciere originale, din generaţii diferite – care au în comun investigarea relaţiei (atît de complexe) dintre iubire şi violenţă. Aş da oricînd mai departe (iar recenta reeditare de la Polirom mă ajută foarte bine) cartea lui Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez, unul dintre cele mai tulburătoare romane despre lumea românească de azi, cu nebunia, comedia, aspiraţia spre salvare şi imposibilitatea ei de mîntuire.

Sigur, sînt atîtea alte cărţi la care mă întorc mereu pentru că le cunosc deja puterea întremătoarea, după cum sînt altele a căror apariţie o aştept sau o pîndesc, bănuind că prospeţimea lor îmi va face bine. Dar acestea sînt alte liste de dat mai departe în alte taifasuri între cititori.

Sanda Cordoş
este critic literar.
 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.