Cartea ca o tigaie de teflon la promoţie

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Cartea ca o tigaie de teflon la promoţie jpeg

În zilele cînd se făcea coadă la vreo traducere la Librăria Cărţii Româneşti de pe strada Cazzavillan, mă duceam să aud ce mai zice cititorul. Atunci se suspendau partidele de table de pe postamentul de lîngă vitrina cu vedere spre circa de Miliţie, iar clienţii obişnuiţi ai librăriei, care mai schimbau o vorbă cu Mircea Nedelciu, stăteau încolonaţi cam indispuşi printre necunoscuţi. Aici tipicul era altul decît la cozile la pui din Piaţa Amzei. Se discuta despre cărţi, mai auzeai cîte o bîrfă subţire despre răposatul Marin Preda, dar şi cîte un banc, spus cu voce scăzută vreunui amic, despre ăla. Dacă aveai răbdare, prindeai şi citate din Noica, menite să tragă o barieră invizibilă între cei care le rosteau şi mitocănimea care le sufla în ceafă.

Era o lume amestecată la cozile astea. De la cei ce veneau ţintit, ştiind ce hram purta cartea pe care voiau s-o cumpere, la experţii lui ce-se-dă-aici?, care se aşezau la rînd pentru a folosi ulterior cartea ca pe o valoare de schimb. Se făceau cozi mărişoare şi la cîţiva autori români, dar nici una nu s-a comparat cu uriaşa coadă la Cel mai iubit dintre pămînteni, despre care se spune că l-ar fi făcut pe Marin Preda să lăcrimeze de fericire şi care le bătea pe cele din anii ’90 de la tigăile de teflon din supermarketuri. Cozile la romanele străine aduceau puţin cu cele de la cafegeria lui Florescu din zilele cînd venea cafeaua columbiană sau cutiile cu ness. O lume pestriţă, dar – una peste alta – cu oarecari pretenţii. Tineri în blugi sau cu raiaţi, adolescente cu eşarfe de la Fondul Plastic, domni la costum şi doamne cu poşete de piele, bătrîni cu hainele tocite demn. Pe atunci nu se vorbea nici la radio, nici la televizor despre cărţile care urmau să apară. Li se făcea reclamă din gură în gură. Efectul era sigur şi fulgerător. Cînd s-a tradus Shogun de James Clavell, zvonul s-a întins imediat în tot Bucureştiul. La Librăria Univers a apărut o coadă magnifică, la care se uitau de pe celălalt trotuar cîţiva miliţieni trimişi acolo pentru a preveni vreun caz de ceva. Cînd s-au terminat cărţile şi s-a pornit rumoarea printre cei care aşteptaseră degeaba, s-a aflat că mai vine o dubă, ceea ce pe unii, mai bătrîni, i-a făcut să-şi ia tălpăşiţa, fiindcă ştiau la ce te poţi aştepta din partea unei dube din care s-a descărcat marfa, mai ales cînd sînt şi miliţieni prin preajmă.

Ca şi cutiile de ness, cărţile astea nu erau cumpărate doar de dragul lecturii. Reprezentau o investiţie. Cine avea cu ce cumpăra mai multe exemplare, pentru obligaţii, dar şi pentru orice altă eventualitate. Cu un Shogun în mînă altfel intrai în cabinetul dentistului şi te aşezai mai încrezător pe patul din spital. Un volum cartonat din opera lui Alexandre Dumas îţi deschidea uşa din spate a alimentarei. Cunoscătorii se aşezau la coadă pentru autori, ocazionalii răspundeau chemării titlurilor. Atunci cînd a apărut Mătuşa Julia şi condeierul, n-a fost cine ştie ce înghesuială. Pentru Războiul sfîrşitului lumii al aceluiaşi Llosa aveai nevoie de pile la librar, să mai scoată vreun volum din spate, după ce anunţa solemn: „S-a terminat Războiul!“. Uneori, bursa zvonurilor lua editurile pe nepregătite. Aşa s-a întîmplat cînd a ieşit Ulise. Cei de la Editura Univers au tras vreo douăzeci-treizeci de mii de exemplare din romanul lui Joyce, aşteptîndu-se la o vînzare lentă. Nici n-a intrat bine romanul în librării, că a şi dispărut. Atunci au dat lovitura tipografii de la Casa Scînteii. Au scos o coadă de tiraj pe barba lor şi l-au vîndut pe Joyce prin tunelurile de la subsol. Îl dădeau mai ieftin decît în librărie, dar exista un risc în tunelurile acelea lungi. Nu să apară Miliţia pentru a pune capăt speculei. Miliţia lua de-acolo cărţi gratis. Riscul consta în şobolanii mari cît pisicile, îngrăşaţi cu hîrtie, care fugeau pe-acolo şi, dacă li se părea că n-au loc de scăpare, săreau pe tine. 

Cristian Teodorescu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Medgidia, oraşul de apoi, Cartea Românească, 2009.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.