Principalele teme de atac la valorile occidentale sînt generate în România de o ciocnire a civilizațiilor: de fiecare dată cînd presiunile de la Bruxelles și Washington depășesc pragul de confort al decidenților de la București, media și politicieni conectați la putere prin fire mai mult sau mai puțin vizibile se activează. Vorbim, așadar, nu de un discurs antioccidental factual, nu de știri care dispun de context și echilibru, ci de „analize“ care nu sînt, în fapt, decît scoateri părtinitoare din context, dacă nu (de multe ori) manipulări grosiere ale unor fapte și chiar invenții pure.

În momente-cheie, mesajele antioccidentale devin agresive. În 2018, de pildă, demiterea Laurei Codruța Kövesi, în urma deciziei Curții Constituționale, a fost salutată de purtătorii obișnuiți ai mesajelor antioccidentale ca o victorie chiar împotriva acelor țări europene, dar și a SUA, care au sprijinit-o pe Kövesi. În aceeași notă, tot în 2018, raportul Comisiei de la Veneția referitor la schimbările legislației penale în Parlamentul României au fost întîmpinate cu critici dure care spuneau, în esență, că România nu este o colonie a Bruxelles-ului și, prin urmare, nu poate primi ordine. Celebrele proteste din 10 august 2018 au fost privite prin aceeași lentilă, peste care s-a adăugat și un filtru conspiraționist: mulțimea antiguvernamentală nu doar că a fost dirijată de forțe externe, dar un soi de trupe paramilitare au și participat la manifestație. Și tot în anul care a trecut a avut mare succes scenariul conform căruia companiile americane de explorare și exploatare de petrol și gaze erau/sînt în culmea frustrării pentru că, în urma modificării legislației referitoare la taxarea resurselor naturale, nu mai pot avea acces ieftin la depozitele de hidrocarburi din Marea Neagră.

Un vîrf de activitate al propagandei în special antieuropene a fost înregistrat în mai a.c., în campania pentru alegerile europarlamentare. Replici ale marelui cutremur de campanie au avut loc și în lunile următoare, cu prilejul negocierilor post-alegeri pentru poziții ba în Parlamentul European, ba la vîrful Comisiei Europene. Din punctul de vedere al suprapunerii agendelor, politica și presa au oferit un spectacol deplorabil în mai: cea dintîi a pus mesajele și banii aferenți pe masă, a doua a preluat aproape integral, cu tot cu cheie de lectură. Astfel, mesaje cu totul toxice (subsumate mesajului principal că Europa este condusă de cîteva personaje malefice care nu urmăresc decît exploatarea țărilor mai mici, prin orice mijloace) au fost livrate, în cantitate mare, fără nuanțe, contextualizări sau dezbatere.

Pentru promotorii discursului antioccidental, luna iunie a fost una a jelirii: fostul șef al PSD, Liviu Dragnea, condamnat la închisoare la sfîrșitul lunii mai, a fost transformat într-un soi de erou al luptei contra imperialismului american. Cînd, la finalul lunii iulie, România a fost zguduită de cazul Alexandrei Măceșanu, adolescenta răpită, violată și ucisă la Caracal, tema s-a transformat într-una de politică globală: rețelele de prostituție din zonă au fost protejate de către autoritățile române pentru a nu dezvălui implicarea, în calitate de clienți, a soldaților americani de la baza militară de la Deveselu.

Natural, tema României ca o colonie americană (și, da, în același timp bruxelleză, propaganda nu lasă rațiunea să strice o conspirație bună) s-a copt cînd președintele român a fost invitat, în august, la Casa Albă, ocazie cu care președintele american a devenit, simplu, „sultan“ (și, da, Bruxelles-ul a fost numit în mai multe rînduri „Înalta Poartă“ de către purtătorii de stindard antioccidental, deși „sultanul“ pare că se găsește peste Ocean).

Un combo trans-atlantic a pus capac în septembrie: lui Liviu Dragnea și familiei li s-a interzis accesul în SUA ca urmare a condamnării la închisoare a fostului lider social-democrat, iar Bruxelles-ul a păcătuit prin numirea Laurei Codruța Kövesi în fruntea Parchetului European, în timp ce i-a refuzat Rovanei Plumb postul de comisar european.

Sorin Ozon este jurnalist de investigație, membru al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație.

Foto: wikimedia commons