Călătoria lui Sergiu Al-George

Alexandru PALEOLOGU
Publicat în Dilema Veche nr. 719 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2017
Călătoria lui Sergiu Al George jpeg

— doctorului Eusebiu Munteanu —

Dumnezeu l-a chemat la Sine pe Sergiu Al-George într-un ceas luminos al vieții acestuia, într-un ceas de împlinire. De curînd îi apăruse ultima carte, Arhaic și universal, destinată unei străluciri postume în conștiința culturii românești. Abia de cinci zile se întorsese de la un congres internațional de sanscrită care a avut loc la Varanasi (Benares), în India. [...]

Priveliștea lacului cu lotuși pe care o avea de pe terasa camerei lui de hotel era atît de mirifică încît îi părea ireală; totul se desfășurase sub o atît de armonioasă și împlinitoare zodie, încît se întreba (mi-a repetat aceasta de trei sau patru ori luni seară, cînd am luat masa la el) dacă nu e cumva un semn, o premoniție a trecerii dincolo (lotusul e și simbol funerar, spunea el). Sentimentul acesta l-a avut în continuare pe drumul de întoarcere, în avionul de la New Delhi la Roma, din care, zburînd sub constantă lumină diurnă, în sensul invers rotației Pămîntului, a putut contempla, timp de nouă ore, cu o vizibilitate perfectă, itinerariul eroului său favorit Alexandru cel Mare, din India pînă la Marea Mediterană. Același sentiment de euforie ambiguă și premonitorie i l-a dat și popasul la Roma, unde prin grija guvernului indian i s-a rezervat cea mai luxoasă cazare cu putință, pe care el, intelectual român dedicat nerentabilei îndeletniciri a erudiției și meditației, nu și-o putea atribui nici în visurile cele mai improbabile. Îl aștep-tau, în viitorul apropiat, o călătorie de studii de trei luni în Germania Federală și alta la Philadelphia. Pentru sistemul de interpretări simbolice, în care credea și pe care îl desfășura cu o desăvîrșită coerență, toate acestea erau pline de semnificație. Trecerea prin Cetatea Eternă, respectiv prin centrul lumii, perspectiva deschisă a călătoriei ca atare, iar la capăt Philadelphia, ceea ce înseamnă textual „iubire de frate“, sintagmă definitorie pentru Sergiu -Al George, toate acestea puteau fi, în interpretarea lui, semne ale trecerii dincolo.

Trecere căreia i s-a supus cu totală liniște. În seara de marți, vorbind la telefon, și-a lăsat interlocutorul să-i audă ultima suflare; apoi nimic.

Deși iubea mult viața și bucuriile ei, Sergiu Al-George nu avea frică de moarte. Aceasta explică și fermitatea ireproșabilă a caracterului său. Prea fireasca noastră teamă de moarte e cauza micilor sau marilor noastre lașități și tranzacții, cu totul și cu totul străine lui Sergiu Al-George. Acest admirator al lui Novalis, al lui Poe și al lui Eminescu avea față de ideea morții o atitudine de consimțire. În viziunea lui moartea nu era macabrul schelet cu coasa, ci romanticul înger al morții. De aceea Dumnezeu, chemîndu-l seara trecută, i-a îngăduit să treacă fără zbucium și fără durere.

Pentru noi, cei rămași, durerea va fi de acum înainte. Noi, prietenii lui apropiați, abia dacă ne dăm astăzi întrutotul seama ce va însemna lipsa lui: o vom simți din ce în ce mai greu. Omul acesta avea cu adevărat cultul prieteniei, avea o vocație a prieteniei de o irezistibilă și încîntătoare vibrație; aș îndrăzni să o numesc o poetică a prieteniei. Marea lui inteligență era însoțită de o tot atît de mare candoare, aproape incredibilă la un om cu care viața nu a fost blîndă, deși el a iubit-o mult. Prietenia noastră s-a legat la închisoare, unde el fusese trimis pentru că în „obsedantul deceniu“ îl citea și comenta pe Mircea Eliade, făcînd să-i circule cărțile, și pentru că publicase studii de indianistică în revistele de specialitate din Occident. Acolo, la închisoare, am înțeles împreună sensul experienței noastre ca o coborîre inițiatică „în infern“, iar dialogurile noastre de acolo, despre filozofie, viață, dragoste, literatură, lume, ne dădeau o certitudine de libertate și forță pe care salariații locului nu izbuteau să le biruie.

Sergiu, omul de studiu și de bibliotecă, exegetul spiritualității indiene și al tehnicilor detașării, nu disprețuia plăcerile terestre, mesele suculente și vinul cel de soi bun, prilejuri de comuniune prietenească. Îi plăcea soarele amiezii de vară, marea albastră, cherhanaua și curțile cu flori de la 2 Mai, iubea străzile din vechile cartiere ale Bucureștiului, îl încîntau discuțiile cu femeile de la care tîrguia la piață, iubea lumea și viața, contemplîndu-le cu privirea lui deschisă, francă, cu surîsul inimos etalat pe simpatica lui figură asiatică. Era modul lui de a-și exprima adorația și gratitudinea față de toate frumusețile Creațiunii. Nu ura decît ceea ce le călca în picioare. Dar atunci ura puternic și intratabil.

Poate păcătuiesc, dar n-am nici o îndoială: Dumnezeu l-a primit de îndată la sine pe acest mare suflet.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.