- argument -

Acum, că au trecut serbările şi festivităţile de iarnă, organizate de cîteva grupări separatiste şi retrograde (cum ar fi Asociaţia pentru Recuperarea Valorilor Creştine şi Organizaţia de femei a Fundaţiei „Moş Crăciun există!“), iată-te şi în anul 2061. Majoritatea românilor va sărbători însă Anul Nou prin februarie, atunci cînd pagodele de pe Bulevardul Magheru se vor umple de beculeţe colorate, iar Primăria va împărţi pe gratis bucureştenilor pacheţele de primăvară şi porc Gong Bao. Cei amatori de shopping se vor călca din nou în picioare la complexul comercial Dragonul Roşu 106, unde vor fi reduceri de sezon la artificii şi şosete. 

Aşadar, este 1 ianuarie 2061 şi astăzi, în redacţia revistei Dilema străveche, vom munci mai puţin, doar opt ore. Sarcina mea de serviciu e să coordonez o temă despre trecut, şi anume despre perioada de „tranziţie“ 1990-2010 (tranziţie dinspre ce spre ce? – i-am întrebat pe cei mai în vîrstă decît mine, căci nu-mi amintesc foarte bine acei tulburi ani ai tinereţii mele). 

Mi-am deschis hololaptop-ul, am activat comanda vocală şi, la un search rapid, m-am pomenit chiar în mijlocul execuţiei de la Tîrgovişte, de pe 25 decembrie 1989. M-am ferit la timp ca să nu tragă în mine, deşi nu aveau cum să mă nimerească pentru că nu eu eram ţinta. La cîţiva paşi, s-a prăbuşit fostul dictator al României, Nicolae Ceauşescu, reabilitat în 2030 de către Partidul Comunist Universal. Apoi, am auzit vocea colegului Matei Martin, de la hololaptop-ul de alături: „De ce-ţi pierzi timpul cu videoistoria? Mai bine ai juca un Romanian Revolution 5.0 – I’m going in!“. I-am spus că nu-mi plac shootere-le, mai ales cele foarte violente. Prefer, la o adică, jocul de strategie politică pe care îl juca fostul nostru coleg, Cristi Ghinea, acum rezident în Republica Moldova (zece ani s-a chinuit să obţină un permis de şedere în acest paradis exclusivist): Elections 2009 – Băsescu Resurected, deşi finalul e previzibil: Băsescu cîştigă. 

Am încercat să mă concentrez din nou la sarcina care îmi era trasată, însă între timp sosiseră cutiuţele argintii cu masa de prînz. Oare ce-o fi? Orez cantonez sau orez cu muguri de bambus? L-am auzit pe colegul Matei Pleşu de la revista Holobiblioteca oftînd. De cînd ţările islamice şi-au închis definitiv graniţele, autoizolîndu-se, iar restaurantul turcului din apropierea redacţiei a fost înlocuit de un fast food vietnamez, cred că suferă de o depresie de ordin gastronomic. 

După-masă, am participat pe redepe înainte la manifestaţiile din Piaţa Universităţii şi la mineriade. I-am luat un interviu fulger lui Emil Constantinescu, care era online pe holoblogul lui. M-a servit cu un ceai şi mi-a arătat nişte roci foarte interesante de pe Marte. Din păcate, Ion Iliescu nu era online. Serverul său, reprezentat printr-un membru al partidului în ilegalitate, din anii ’30 – un muncitor cu şapca trasă pe ochi, m-a informat că e plecat în Hawai, la al IX-lea congres al Partidului Comunist Universal. 

Tocmai cînd mă pregăteam să-l întreb pe colegul Marius Chivu care îi dicta de zor hololaptop-ului său recenzia la cartea Din nou orbitor, doar aripa stîngă („aripa dreaptă“ şi „corpul“ au fost cenzurate), ce-şi mai aminteşte despre literatura anilor ’90, redactorul nostru şef ne-a informat sec că ni s-a dat voie să sărbătorim Anul Nou. „Avem cafea şi vin fără alcool!“, ne-a spus cînd ne-am adunat în sala de şedinţe. Colegul Marius Chivu a spus că vinul fără alcool îi aminteşte de Fanta Madness din anii ’90. Iată un punct de plecare pentru tema mea! În 2061, redactorul-şef al Dilemei străvechi, Mircea Vasilescu, va împlini frumoasa vîrstă de 101 de ani. Am dori să-i urăm, pe această cale, „La foarte mulţi ani!“ (în 2061, durata medie de viaţa este de 130 de ani pentru bărbaţi şi de 160, pentru femei). Ceea ce vă dorim şi vouă!