Ca între vecini

Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Ca între vecini jpeg

40 de lei... un petic şi-o cusătură. Nici mai mult, nici mai puţin. „Vi se pare mult? Vă puteţi tocmi.“ „Nu ştiu să mă tocmesc, domnule.“ „Atunci, 40 de lei.“ Plătesc şi ies. A exagerat. Ştiu – şi nu mă supăr, doar am plătit. Plec – o stradă mai încolo, acasă, la nici 50 de metri depărtare. „Sîntem cumva vecini“ – i-am zis, şi ştiu că, dacă mai vin de două ori, îmi va spune „vecină“. Iar preţul va scădea simţitor, tot ca între vecini.

Ca la fiecare mutare, m-am orientat repejor: piaţă, autobuze, poştă, cizmărie, chioşc nonstop, un bar simpaticuţ şi vreo alte două magazine utile, pe care ştiu că e bine să le am pe aproape. De croitorie am dat abia acum cîteva luni, din întîmplare. Firmă mare la uşă, ştearsă, ponosită, cumva împotmolită în griul de afară. Geam murdar, perdea îngălbenită. Înăuntru – un radio, muzică populară, un domn în vîrstă, plictisit, aşezat între haine rămase acolo parcă dintr-o altă viaţă. Anii ’70-’80... Cum trec prin preajmă aproape zilnic, îl privesc uneori. Stă liniştit, într-un colţ. Nu ştiu ce face, am mai intrat şi altădată, şi mereu am văzut aceleaşi lucruri, în aceeaşi dezordine prăfuită. Bănuiesc că mai are ceva clienţi. Mici retuşuri, puţină conversaţie, cîştig pe măsură. Nu cred să plătească vreo chirie din banii ăştia, nu cred să-i ajungă. Pe uşă tronează „maistru croitor“, înăuntru e un om care presupun că are, mai curînd, probleme cu pensia şi cu un spaţiu disponibil, transformat în atelier.

Am cunoscut mulţi croitori în Bucureşti, deveniţi vecini de stradă, de cartier – şi am schimbat o groază de locuinţe în ultimii 20 de ani, în calitate de mai mult sau mai puţin chiriaş, bucureştean itinerant şi provincial perpetuu. Poate tocmai de aceea, în Bucureşti am avut parte de croitori şi doar acasă am avut mereu aceeaşi croitoreasă. O doamnă care nu m-a „măsurat“ niciodată, dar care n-a dat greş, chiar dacă mama era cea care îi aducea materialul. Lucrurile – dumneaei le aducea, iar eu doar mulţumeam din cînd în cînd pentru lucrătura grăbită, de azi pe mîine. E omul care ştie să măsoare din ochi, iar febrilitatea mişcării mîinilor – chiar şi atunci cînd nu croieşte – vădeşte dexteritate, obişnuinţa de a aranja, de a plia sau de a ascunde o cută. E o croitoreasă bună, care şi-a răsfăţat întotdeauna clientele cu modele adunate de prin reviste mai vechi sau mai noi, care ştie să tempereze gusturi îndoielnice şi idei nefericite, fără să vexeze, fără să deranjeze, reuşind mereu să convingă că o haină bine croită poate acoperi neajunsurile formei sau ale vîrstei, uneori ale buzunarului unei femei care se vrea elegantă, cu costuri minime. Pentru că doamna nu lucrează scump şi face lucru de calitate, într-o atmosferă plăcută, primitoare, garnisită cu iz de cafea şi o vorbă bună.

Aşa se face că în garderoba mea sînt rochii, fuste, mărunţişuri croite „la comandă“, nu doar cumpărate din magazin. Şi e plăcut să ştiu că, uneori, haina se croieşte pentru mine aşa cum sînt, fără veleităţi de manechin.

Am şi o pereche de pantofi „pentru mine“ – de fapt, pantofii mei cei mai dragi, pe care îi am de la Florenţa, dintr-un atelier/magazin al unui cizmar bătrîior, simpatic, cizmar din tată-n fiu. Acesta mi-a luat ochii nu doar prin frumuseţea încălţărilor pe care le face, ci şi prin felul în care a reuşit să dea valoare meseriei sale. Pentru că nu doar vinde. Parte dintre cele expuse vin să-i spună povestea: o lucrătură mai deosebită, un design propriu, o piele mai fină, alături de primii pantofiori ai nepoţilor – acum oameni în toată firea –, cizmele soţiei de pe vremea cînd era tînără, încălţăminte de tot felul, întoarsă de la clienţi – prieteni sau cunoscuţi –, care istorisesc omul şi locul, vreme de mai multe zeci de ani.

Domnul care îmi repară de obicei încălţămintea mi-a spus că i-ar plăcea şi lui să facă aşa ceva, dar e un PFA strîmtorat: „Cu ce, doamnă, trăiesc de azi pe mîine şi de lucru am, slavă Domnului, dar cînd vine unul-altul la mine, are deja găuri în tălpi – nu mai au oamenii bani. Ce să expun, sărăcia?“ Şi totuşi, e un meseriaş bun şi asta ar fi de ştiut. Italia e departe.

Sorina Săvulescu este avocat.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.