Buna măsură a dublei măsuri

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Mîntuirea biogeografică jpeg

Astăzi, ca și în antichitatea greacă, dubla măsură ne trimite în primul rînd la domeniul dreptății, al legilor și justiției. Dreptatea strîmbă, legea aplicată parțial, preferențial sau deloc, corupția justiției (dar și a judecății) sînt manifestările cele mai problematice și revoltătoare ale dublei măsuri.

Și totuși, vorbind de justiție, pentru una și aceeași fărădelege sînt prevăzute sancțiuni diferite – amenzi mai mici sau mai mari, închisoare pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, pedepse cu suspendare sau cu executare – în funcție de feluritele circumstanțe atenuante sau agravante. Sînt nuanțe, ajustări legitime, „multiple măsuri” ale unui sistem juridic străvechi și versat, fără legătură cu ticăloșia dublului standard.

Pe de altă parte, într-o lume „post-adevăr” sau a adevărurilor și faptelor „alternative”, dubla măsură tinde să prolifereze necontrolat și să devină, din bună adecvare, din „Realpolitik” – instrument de lucru într-o lume pestriță și iute schimbătoare –, dizolvantul oricăror criterii și repere.

Cred că o bună abordare a dilemei dublei măsuri se regăsește și în dialogurile platoniciene: Socrate nu acceptă dubla (multipla) măsură a sofistului Protagoras („Omul este măsura tuturor lucrurilor…”, Theaitetos), dar nici radicalitatea unei măsuri unice, așa cum o practică „piosul” Euthyphron, din dialogul platonician omonim. Tînărul zelos vrea să facă „dreptate” cu orice preț, fără să cunoască natura dreptății, și e gata să-și dea tatăl pe mîna justiției, pentru presupusa ucidere a unui sclav. În treacăt fie spus, dialogul nu este explicit despre dreptate sau dublă măsură, ci despre pietate, definită însă ca „a fi pe placul zeilor” prin respectarea legii – credința în zei și dreptatea fiind indisociabile. Iată cuvintele lui Euthyphron: „Spun, de bună seamă, că pietate înseamnă ceea ce fac eu acum: adică să urmăreşti în justiţie pe cel care săvîrşeşte o nelegiuire – fie omor, fie furt de lucruri sfinte – sau orice lucru de acest fel, chiar dacă s-ar întîmpla să-ţi fie tată, sau mamă, sau oricine ar fi”. E vorba, aici, de o „reducere a religiei la cult” (Francisca Băltăceanu), de un echivalent juridic al ortopraxiei, prin aplicarea unor principii în mod mecanic. Prin „abuz logic” și formalism excesiv, demersul lui Euthyphron e la fel de găunos, de lipsit de substanță ca un raționament sofistic. Ambele ipostaze – Protagoras și Euthyphron – ilustrează un dozaj greșit al dublei măsuri: în primul caz, printr-un relativism excesiv, destructurant, iar în al doilea, printr-o carență de flexibilitate, de dublă măsură, la fel de dăunătoare.

Se poate spune că cel aflat, precum interlocutorii lui Socrate, într-o cronică proastă relație cu dubla măsură, prin lipsă sau prin exces, e chiar omul fără dileme. Iar dilema dublei măsuri e dilema prin excelență.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.